Imperiul Britanic, Franţa, Italia, Japonia (principalele Puteri Aliate) şi România.
Considerând că în interesul păcii generale în Europa trebuie asigurată încă de pe acum în Basarabia o suveranitate care să corespundă aspiraţiilor populaţiunii şi să garanteze minorităţilor de rasă, religiune sau limbă pretenţiunea ce le este datorită;
Considerând că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată;
Considerând că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România;
Considerând, în sfârşit, că România din propria ei voinţă doreşte să dea garanţii sigure de libertate şi dreptate, fără deosebire de rasă, de religiune sau de limbă, conform cu Tratatul semnat la Paris la 9 decembrie 1919, locuitorilor atât ai vechiului Regat al României, cât şi al teritoriilor de curând transferate;
Au hotărât să încheie Tratatul de faţă şi au desemnat ca plenipotenţiari ai lor, sub rezerva facultăţii de a dispune înlocuirea lor pentru semnătură;[…]
Care s-au înţeles asupra stipulaţiunilor următoare:
Art.1. Înaltele Părţi Contractante declară că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, acest vechi hotar.
Art. 2. O comisiune compusă din trei membri, dintre care unul va fi numit de Principalele Puteri aliate, unul de România şi unul de Consiliul Societăţii Naţiunilor pe seama Rusiei, va fi constituită în termen de 15 zile, cu începere de la punerea în vigoare a Tratatului de faţă, spre a fixa pe teren noua linie de fruntarie a României.
Art.3. România se obligă a respecta şi a face să fie riguros respectate pe teritoriul Basarabiei, arătat la articolul 1, stipulaţiile Tratatului semnat la Paris la 9 decembrie 1919 de către principalele Puteri aliate şi asociate şi România, şi anume: a asigura locuitorilor,fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie, aceleaşi garanţii de libertate şi de dreptate ca şi celorlaţi locuitori din ţinuturile ce fac parte din Regatul României.
Art.9. Înaltele Părţi Contractante vor invita Rusia să adere la Trataul de faţă, de îndată ce va exista un guvern rus recunoscut de ele. Ele ăşi rezervă dreptul de a supune arbitrajul Consiliului Societăţii Naţiunilor toate chestiunile care ar putea fi ridicate de guvernul rus cu privire la detaliile acestui Tratat, fiind bine stabilit că fruntariile definite de acest Tratat, precum şi suveranitatea României asupra teritoriilor pe carele cuprinde, nu vor pute fi puse în discuţie.
(Monitorul oficial, nr.100, din 8 august 1922)
