Arhive secrete

Ultima scrisoare a mareşalului Ion Antonescu

0 242
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

În 1946, mareşalul Ion Antonescu a fost adus în ţară spre a fi judecat ca criminal de război, după ce a stat aproape doi ani în URSS. A fost închis într-un subsol întunecat şi friguros, de la Ministerul de Interne.

Maresalul Ion Antonescu

Maresalul Ion Antonescu

Ultima scrisoare a mareşalului a fost trimisă de la Jilava soţiei sale, Maria, cu o zi înainte de execuţie şi cu două zile înainte de a împlini 64 de ani, prin mama sa, doamna Liţa Bararga, căreia i-a spus:
“Fiecare român trebuie să moară pentru patrie şi eu mă consider că mor pentru fericirea şi idealul Ţării Româneşti.” Ultimele lui fraze scrise se găsesc în această scrisoare adresată soţiei sale în momentele cele mai dramatice ale existenţei sale:
“Scumpa mea Rica,
Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa Justiţiei Supreme. Aşa să stai şi tu!
Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la suflet la viaţa noastră, făra a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi.
Judecata lui pătimaşă, de azi, nu ne înjoseşte şi nu ne atinge.
Judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.
Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi viaţa mea, Maria Antonescu, toata viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare!
Împrejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem ţării noastre.
Suprema voinţă a decis altfel.
Am fost un învins, au fost şi alţii…, mulţi alţii. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi.
Popoarele în toate timpurile şi peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la nedreptate cu iertare.
Ultima mea dorinţă e să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo vei găsi liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine care azi nu o mai poţi plăti.

Antonescu3
Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au fost străbuni şi călăuzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi între cei cu care am copilărit şi cu care am cunoscut şi durerile şi lipsurile. Împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodată. Poate vei gândi că tot acolo lângă mine trebuie să fie şi ultimul tău locaş. Scoborând în mormânt, eu azi, tu mâine, ne vom înălţa, sunt sigur, acolo unde va fi singura şi dreapta răsplată.
Te strâng în braţele mele cu căldură. Te îmbrăţisez cu dragoste.
Nici o lacrimă!

ION”

La 1 iunie 1946, la orele 18,30, la Jilava, mareşalul Ion Antonescu a fost executat de către un pluton de gardieni.

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!