Gregory Villemin, în vârstă de 4 ani, trăia împreună cu părinții săi Christine și Jean-Marie, într-un pavilion din Lepanges sur Volagne, în Vosgi (Franța).
La 16 octombrie 1984, către ora 17, Gregory a dispărut în timp ce se juca într-o movilă de nisip în fața casei sale. Imediat jandarmii au fost alertați și au început căutările copilului. În aceași seară, la orele 21,15 ei au descoperit corpul fără viață al micuțului care plutea în râul Vologne la Docelles, satul vecin.
Corpul băiețelului a fost găsit eșuat în apropiere de mal. Avea mâinile și picioarele legate de o coardă și nu prezenta nicio urmă de violență. Acasă, știrea a creat stupefacție. Părinții lui Gregory, au explicat că crima a fost revendicată prin telefon doar cu 30 de minute după dispariția sa. Michel, fratele lui Jean-Marie, a primit un telefon în care o voce anonimă a spus că l-a ucis și l-a aruncat pe băiețel în apele Volognei. După descriera acestei voci, mai degrabă răgușite, soții Villemin au recunoscut vocea unui individ care îi hărțuia la telefon de mai mulți ani.
Încă de a doua zi cazul băiatului a apărut în toate ziarele cu fotografia corpului său. Un jurnalist de la RTL a realizat un inteviu cu Jean-Marie Villemin în care el pretindea, cu vocea curmată de emoție, să cunoască identitatea asasinului fiului său. Această confesiune a atras atenția jurnaliștilor, cu atât mai mult cu cât Jean-Marie Villemin, a primit, chiar în aceeași dimineață o scrisoare de revendicare a crimei, pusă de presupusul individ, la 16 octombrie la orele 17,15 la poșta din Lepagnes. În această scrisoare, el scria: “Nu banii tăi îți vor putea reda fiul. Iată răzbunarea ta.” Jandarmii au descoperit apoi că scrisoarea nu era prima trimisă de “corb” în care se proliferau amenințări tatălui lui Gregory (poreclit “corb” chiar de individ).
Anchetatorii și-au urmat investigațiile la domiciliul familiei Villemin. Ei au aflat că în momentul răpirii băiețașului, acesta se juca de zor în movilița de nisip din fața casei sale. Mama sa, care trebăluia prin casă nu a văzut nimic, deoarece obloanele erau trase. Pentru că nu au găsit nici un indiciu la Lepagnes, oamenii legii și-au continuat cercetările la Docelles, încercâd de asemenea de a descoperi locul de unde a fost aruncat copilul în Vologne. După mai multe încercări cu manechine, ei au ajuna la concluzia că Gregory a fost aruncat în apă în apropiere de cazarma pompierilor, în plin centrul orașului și în plină zi, fără ca nimeni să nu vadă nimic.
Autopsia copilului a fost incompletă pentru că apa din plămânii săi și măruntaiele nu au fost analizate de medicul legist. Nu se știe deci ora exactă la care a murit Gregory! La Lepagnes lumea dezbătea pe larg cazul care a atras toată presa franceză, timp de câteva luni.
La câteva zile după crimă, Jean-Marie Villemin a primit o nouă scrisoare de la corb, care îi scria: “Sper că vei muri de supărare, șefule”. Tatăl lui Gregory este de astfel numit “șef” datorită faptului că are un post bun în societate care suscită gelozie. Este ceea ce au constatat jandarmii, bazându-se pe telefoanele anonime primite de ani buni de familia Villemin. Gelozia unei anumite reușite materiale pentru un tânăr de 26 de ani pare să fie principala motivație a “corbului”.
Un eveniment familial a survenit cu două zile înainte ca drama să atragă atenția jandarmilor. Familia Villemin a primit pentru prima oară de mult timp pe Michel, fratele lui Jean-Marie și pe soția acestuia. Cu ocazia acestei vizite, Jean-Marie le spune despre planurile pe care le are cu casa… Jandarmii s-au întrebat atunci dacă această vizită nu a fost cumva elementul declanșator pentru “corb”. Ca și jurnaliștii, jandarmii au presupus că ucigașul era un membru al familiei. Ei au verificat deci alibiurile tuturor persoanelor și i-au pus să dea o declarație. Astfel s-au apropiat de Blenard Laroche, vărul lui Jean-Marie. Comparând scrisorile “corbului” cu scriitura sa, expertul grafolog a găsit asemănări izbitoare. Pe una dintre scrisorile de revendicare, s-a constatat prezența netă a unei amprente de semnătură, distingându-se net literele L și B, de la Bernard Laroche.
Imediat, familia Laroche a fost pusă sub supraveghere. Ce făcea Bernard în momentul crimei? Soția și cumnata sa, Murielle au afirmat că el se găsea la Aumontzey între orele 17 și 20. Dar detaliile nu se leagă… Deodată, Murielle revine și declară că a venit acasă de la colegiu cu Bernard și că apoi au plecat direct la Lepagnes. Acolo ea a explicat jandarmilor că l-a văzut pe Bernard Laroche răpindu-l pe micuțul Gregory. Declarațiile sale erau grave.
La 5 noiembrie 1984, după ce a petrecut week-endul în familie, Murielle și-a repetat povestea în biroul judecătorului care a decis rapid de a proceda la arestarea lui Bernard Laroche. Bărbatul, aflat la serviciu, a fost arestat la uzina unde lucra de jandarmi, însoțiți de o armată de jurnaliști.
Pe atunci nu exista prezumția de nevinovăție și ziarele au titrat iute “asasinul Laroche”. Au găsit chiar și mobilul. Familia Laroche era geloasă pe reușita Villeminilor. Bernard a fost inculpat pentru asasinat. Afacerea părea rezolvată. Dar Murielle a revenit asupra declarațiilor sale și a explicat că acestea au fost dictate de către jandarmi. Ea a negat totul… În acest timp alți martori au venit să susțină declarația inițială a tinerei. Șoferul autobuzului școlar cât și colegii lui de clasă au afirmat că ea nu s-a dus acasă în seara crimei. Murielle mințise că fusese în acea seară cu Bernard. Acuzațiile aduse împotriva lui erau fragile.
Mărturia a trei colege de muncă a lui Christine Villemin au însămânțat încet încet îndoiala. Femeile au povestit că în ziua de 16, către ora 17 au văzut-o pe Christine punând o scrisoare în cutia poștală a poștei din Lepagnes. Ori exact în acest loc și la această oră “corbul” și-a pus scrisoarea de revendicare. Mama lui Gregory a răspuns însă că colegele sale se înșelau asupra zilei. Într-adevăr ea pusese o scrisoare către ora 17, dar fusese în ajun. După anchetă, scrisoarea fusese găsită de jandarmi. În plus, cele trei femei se înșelaseră asupra ținutei vestimentare a colegei lor. Acum, toate bănuielile se îndreptau în mod straniu asupra Christinei. “Mama vinovată” sau văr gelos? Bernard zăcea după gratii, totuși… deși în dosarul său, probele erau foarte subțiri. La 4 februarie 1985, acesta a fost eliberat. S-a întors acasă, deși fusese amenințat cu moartea și era detestat.
Familia Villemin era în pragul furiei… cu atât mai mult cu cât Christine era vizată. Jean-Marie, a declarat într-un interviu televizat că era convins că justiția l-a eliberat pe asasinul fiului său. Idee împărtășită și de unii jurnaliști și chiar de jandarmi care se duceau regulat de a face vizite părinților lui Gregory. Fără să vrea, ei accentuau ura pe care o resimțea Jean-Marie față de vărul său.
La 25 februarie 1985, Jean-Marie a declarat unui jurnalist de la Paris Match, că-l va ucide pe Bernard. A doua zi de dimineață, la ora 4, el s-a dus acasă la familia Villemin, însă mașina lor nu era acolo. Impacientat, s-a dus în localitatea vecină, unde locuia Bernard. Și le-a văzut mașina și pe tatăl lui Gregory cu o pușcă în mână, îndreptată spre casa vărului său. Christine îl aștepta în mașină. Bernard trebuia să revină de la uzină și ei aveau intenția de a-l ucide. Jurnalistul s-a precipitat la mașină și i-a implorat să nu facă “această prostie”. După câteva momente de discuții, Jean-Marie a renunțat în sfârșit de a-și asasina vărul.
La 24 martie 1985, experții în scriitură au identificat scriitura Christinei Villemin ca fiind cea a “corbului”. Familia Villemin a aflat vestea în mașină pe când se întorcea acasă. Șocul a fost uriaș pentru Christine, care era gravidă. A început să sângereze și a trebuit să fie spitalizată. Jean-Marie a intrat în panică. Și ce trebuia să sosească, a sosit.
La 29 martie, Bernard Laroche revenea de la serviciu acasă însoțit de soția sa în jurul orei 13. Pe când își introducea mașina în garaj, Jean-Marie a îndreptat o armă împotriva vărului său. Dialogul dintre cei doi bărbați a fost scurt și tensionat. Jean-Marie a tras asupra vărului său care a căzut mortal atins la plămân.
Înainte de a se preda poliției, Jean-Marie s-a dus la clinică și a anunțat teribila veste Christinei.
La începutul lui iulie 1985, a avut loc o nouă expertiză care a desemnat-o ca fiind a “corbului”. Apoi o funie identică cu cea care a servit la legarea micuțului Gregory a fost găsită în garajul familiei Villemin. În pofida unor elemente destul de subțiri, judecătorul a inculpat-o pe mama copilului și a băgat-o în arest.
În celula sa, Christine a făcut grevă timp de 5 zile în timp ce era însărcinată în luna a șasea. La rândul său, soțul a imitat-o. De ce își ucisese copilul? Judecătorul credea că din cauza nebuniei. I-a făcut femeii mai multe examene psihiatrice însă nu a reușit nimic. Majoritatea presei și justiția credeau că ea era vinovată de uciderea fiului său. Dar la 11 zile după încarcerarea sa, a fost pusă în libertate de curtea de apel din Nancy.
Liberă, Christine Villemin, s-a refugiat la familia sa din Alsacia. La jumătatea lunii octombrie 1985, ea apărea radioasă alături de copilașul său, Julien, în brațe. Opinia publică farnceză era contrariată și nu înțelegea cum o mamă asasină putea să apară surâzând cu dezinvoltură, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ea a publicat o carte în care își pleda nevinovăția, precum și în alte zeci de interviuri. Pentru că avea nevoie de foarte mulți bani să plătească onorariile avocaților și despăgubiri familiei Laroche. În total, suma se ridica la 1,8 milioane de franci. Până în prezent, acest caz tulburător și complex a rămas nerezolvat. Nu se știe cine l-a ucis pe micuțul Gregory.
Criminalul trăiește în libertate și sfidează justiția și opinia publică. Mulți se întreabă când va lovi din nou.
Marian Deaconu
