Europa are între 15 și 20 de milioane de musulmani, dintre care 4 milioane se găsesc în Germania, 2 milioane în Marea Britanie și 6,4 milioane în Franța, susţine scriitorul Christopher Caldwell în cartea sa recentă care naşte multe polemici, intitulată “O revoluţie sub ochii noştri, cum va transforma Islamul Franţa şi Europa”.
“Imigrația musulmană” provenind din țările din afara Europei a atins niveluri record cu aproximativ 1,7 milioane de sosiri noi în fiecare an. Dar nu toţi noii veniţi sunt musulmani, din fericire!
Austria este una dintre puținele țări europene care colectează religia la recensământ, prin urmare, ne oferă posibilitatea de a compara ratele de fertilitate din populaţii diferite.
Caldwell admite că deşi există încă o diferență care poate părea mică, efectele sale vor crește în favoarea musulmanilor. Astfel, este posibil ca Austria, care în ansamblul său, era în proporţie de 90% catolică în secolul XX, aceasta să se reducă considerabil la 50%, până la mijlocul acestui secol. Trebuie să înțelegem că acestă ţară va avea în viitor o proporţie a populaţiei de 50% de origine musulmană?
Este incontestabil faptul că rata de fertilitate este mai mare în rândul imigranților decât în rândul vest europenilor (în Franţa, de pildă, ea este de 2.8 în rândul imigranţilor faţă de 1.7 pentru francezi). Susţinătorii teoriei tranziției demografice prevăd un decalaj tot mai mare.
Caldwell nu crede, mai ales în ceea ce-i priveşte pe musulmani. Chiar dacă “cultura musulmană este plină de mesaje lăudând avantajele practice ale procreației.”
Într-un verset din Hadith se spune: “Căsătoreşte-te cu mine, căci prin tine vom supune popoarele.”
Oricum, în majoritatea țărilor europene, de acum şi până la mijlocul secolului, populațiile de origine străină vor reprezenta între 20 și 32% din total.
Imigrația musulmană este însă destul de problematică, deoarece vine dintr-un alt orizont cultural. Musulmanii sunt în “special înclinați să facă probleme.”
Imigranții din SUA, spre deosebire de Europa, de exemplu, sunt în marea lor majoritate covârșitoare de cultură creștină. În Europa, imigranții aduc cu ei “tulburare, deficit și criminalități”, în timp ce suburbiile din SUA sunt locuri extrem de neprimitoare pentru imigranții cu tendințe criminale.
Cardwell atribuie factorului religios un rol determinant în percepția alterității. Astfel un locuitor al Europei de Vest s-ar simți mai apropiat de un bulgar care gândeşte mai mult sau mai puțin ca un european decât de un algerian care nu gândeşte deloc ca un european. Sau, altfel spus, ceea ce preocupă un spaniol nu este de a şti dacă imigrantul este alb, ci, mai ales, dacă el știe cum arată interiorul unei biserici.
Marea Britanie ar fi ţara cea mai ameninţată de islamişti datorită extremismului său politic, în timp ce Spania este extrem de expusă riscului de a se vedea invadată de un număr imens de imigranţi afro-arabi. În Germania, populaţia turcă reuşeşte să fie asimilată mai lent, dar sigur.
Ţările din Europa de Est se confruntă însă cu o criză demografică: a crescut mortalitatea şi natalitatea s-a restrâns drastic.
