Wallia, regele vizigoţilor (415-418), era potrivit unor surse, fiul lui Modaharius (sau Modares), un nobil vizigot de grad înalt, comandantul armatei din Tracia în secolul IV, provenind probabil din familia sfântă a Balţilor.
În septembrie 415, după asasinarea regelui Sigeric (brutal şi anti romanic, acesta i-a eliminat pe cei şase copii ai lui Athaulf şi a tratat-o nedemn pe văduva regelui defunct, Galla Placida, sora împăratului Honorius) în Galia, în numele faidei (răzbunare germanică), instigator la uciderea regelui Athaulf la Barcelona, cu două săptămâni mai devreme, unde vizigoţii se refugiaseră după blocarea porturilor de către romanii lui Constanţ, Wallia a profitat de ocazie şi a preluat puterea.
Wallia s-a căsătorit cu o femeie nobilă, probabil din familia Balţilor, al cărui nume nu este cunoscut; au avut cel puțin o fată care s-a căsătorit cu un suev, nimeni altul decât bunicul lui Ricimer, care va deveni stăpân absolut peste Imperiul Roman de Apus. O altă fiică de-a lor, Flavia Valiana se va căsători cu Teodoric I .
Patricianul Constanţ (Constantinus al III-lea) i-a promis o recompensă în schimbul ajutorului vizigoților împotriva invadatorilor barbari care au intrat în Spania (vandali, suevi și alani).
El a trimis-o pe Galla Placida în Italia în schimbul a 600.000 de banițe de grâu oferite de Imperiul Roman vizigoților și este recunoscut de Roma ca federalizat în Aquitania, fiind însărcinat pentru a lupta contra „barbarilor” care au ocupat Peninsula Iberică, adică vandalii, suevii și unele clanuri de alani.
În 416, Wallia a intrat în Spania și i-a bătut grav pe călăreţii alani care au scăpat la limită de exterminarea totală. Suevii au fost însă obligați să se retragă în Galiţia în timp ce unul din cele două triburi vandale -silingii- a fost lovit dur; regele lor Frédébal a fost capturat în timp ce tribul lui a fost în mare parte exterminat și forțat de a se uni cu vandalii hasdingi din Betica (Andaluzia).
Wallia a trecut apoi peste Pirinei în 418, ca urmare a unei cereri formulate de patricianul Constanţ pentru a proteja „Aquitania și unele orașe ale provinciilor vecine” de raidurile saxone. De fapt, adunarea celor Şapte Provincii din sudul Galiei Meridionale s-a reunit și a cerut ajutorul goților. Regele vizigoţilor Wallia a acceptat bucuros cererea lor dar a pretins ostatici din rândul marilor familii senatoriale pentru a asigura loialitatea galo-romanilor.
Apoi s-a mutat cu curtea sa la Toulouse, înainte de a muri la scurt timp după sosirea sa. A fost succedat de Teodoric I, fiul cel mai mare al lui Alaric I, cel care a jefuit Roma în 410.
