Follis este o piesă de bronz introdusă în Imperiul Roman în jurul anului 294, în timpul reformei monetare a împăratului Dioclețian.
Cântărind aproximativ zece grame, conține 4% argint, de obicei sub forma unui furnir. Cuvântul follis la acea vreme desemna o pungă, de obicei făcută din piele, folosită în Imperiul Roman pentru a găzdui o anumită cantitate de monede (din care derivă termenul biologic “folicul”, literalmente “sacul mic”).
Follisul a apărut sub Tetrarhie. La reforma monetară din 294, împăratul Diocleția a vrut să pună capăt deprecierii prin reinstituirea unei monede de argint conform etalonului lui Nero, argenteus, și o monedă de bronz grea și argintie, nummus (pe care numismații o numesc în mod eronat follis), care dorește să reamintească sesterț.
Această monedă are o greutate de aproape 10 de grame (1/32 lire) și reprezintă pe revers pe unul dintre cei patru tetrarhi cu titulatura lor și, de obicei, Geniul Poporului Roman (Genio Populi Romani), uneori Moneda Sacră (Sacra Moneta), mai rar alte figurări.
Alegerea Poporului Roman urmărea să insufle utilizatorilor acestor monede un sentiment de apartenență la un koine roman, de a restabili încrederea și a revigora schimburile.
Acestea sunt inițial bătute în Roma, Lyon, Trier, Aquileia, Pavia, Siscia, Cartagina, Alexandria, Antiohia, Heracleea, Nicomidia, Cizic, apoi la Londinium (Londra), Ostia și Salonic.
În 307 are loc o primă reducere a greutății (1/40 dintr-o jumătate de kilogram). A doua are loc în anul 310 și 1/72 dintr-un kilogram.
În epoca împăratului Constantin I, follisul era mai mic și nu conținea aproape niciun ban; în acel moment au fost bătute și alte monede de bronz, dar istoricii și numismații încă dezbat numele lor exact. Similar cu așii de bronz din secolele anterioare, vorbim despre AE1, AE2, AE3 și AE4 pentru a desemna diferitele tipuri de monede din bronz bătute sub Constantin și succesorii săi, în ordinea descrescătoare a diametrului (AE1 măsurând 27 mm și AE4 măsurând 15 mm).
În 498, reforma monetară anastasiană a încercat să stabilizeze valoarea follicului de bronz, oferindu-i o valoare apropiată de cea a aurului. Follisul a continuat să fie folosit în Imperiul Bizantin, valoarea sa fiind de 1/24 keration (monedă de numărare) adică 1/288 nomisma (monedă de aur, urmașa solidusului roman).
