În 1945, arheologul egiptean Abubakr Abdel Moneim a descoperit un puţ misterios inundat situat sub drumul lui Kheops la Gizeh care nu a fost explorat niciodată. În fine, după ce s-au executat cercetări, puţul a revelat multe surprize, care nu s-au terminat încă…
Intrarea în puţ nu este vizibilă de la suprafaţă, ea fiind săpată pornindu-se dintr-un tunel orientat nord-sud sub drumul lui Kheoples. Deşi utilizarea sa exactă nu a putut fi determinată, până în prezent arheologii cred că el ar fi servit drept rezervă de apă proaspătă muncitorilor locali.
Dar alţi cercetători au evocat intrarea ascunsă a unei reţele secrete de tunele care conduce către Marea Piramidă şi, de ce nu, până la v. În 1999, Zahi Hawass, care figurează printre epilogii cei mai entuziaşti ai epocii noastre, a decis de a se excava acest puţ.
Primul pas: reducerea nivelului apei în scopul de a pătrunde în puţ. Operaţia nu era simplă şi a trebuit să se facă apel la maşini specializate care au funcţionat în timpul explorării provocând un zgomot infernal.
Pentru că putea să existe riscul ca pereţii puţului să se prăbuşească fiind eliberaţi de presiunea apei, s-au consolidat în locurile sale cele mai strâmte, pentru a se semnala, în caz de ruptură, orice mişcare suspectă.
Ceea ce arheologii au descoperit sub suprafaţa iniţială a apei a fost surprinzător şi neaşteptat. Un prim segment de tunel, situat la 10 metri adâncime, a condus la o cameră subterană de 8,6 x 3,6 metri. Un al doilea puţ vertical, situat mai la nord cobora încă 13,25 metri pentru a da acces la o altă cameră de 6,8 x 3,5 metri, ea-însăşi înconjurată de şase încăperi de mărime redusă.
Trei din aceste şase mici camere conţineau un sarcofag din piatră corespunzând epocii celei de-a 26-a dinastii (2374-2140 î.e.n.) şi două din ele conţineau oseminte umane. Dar au fost descoperite şi diverse fragmente de olărie la acest nivel.
În plus de aceste şase mici încăperi, camera principală prezenta încă o deschidere în unghiul său de sud-est, unde exista un nou puţ vertical. Acesta dădea, opt metri mai jos, într-o nouă cameră de 9 metri lungime.
Aceasta este însă cea mai interesantă dintre toate. Un stâlp pătrat ornat la fiecare unghi, în timp ce în spaţiul cuprins între zidurile sale a fost săpat un canal, care cândva a curs probabil căci extremităţile sale situate la înălţimi diferite îi dă o anume înclinaţie. Acest canal nu este rectiliniu ci formează semnul hieroglific care înseamnă casă. În centrul său a fost depus un sarcofag din bazalt negru, conţinând oseminte umane cât şi diverse amulete. În mod surprinzător, aici s-au descoperit vase de culoare roşie care prezintă urme de pictură albă, care par să aparţină din timpul celei de-a 6-a dinastii, zisă Sais (640-558 î.e.n.).
Nimic nu pare să indice că acest loc a fost folosit pentru mormântul unui personaj regal. În schimb, este posibil să fi fost vorba de un mormânt simbolic dedicat lui Osiris, zeul Infernului. Acesta lua aparenţa unei insule înconjurată de meandrele unui canal, care apare construit deliberat pentru a fi umplut cu apă din subterane. Această configuraţie reprezenta apele primitive ale lui Nun, care au umplut lumea în momentul Creaţiei, partea centrală primul pământ care a apărut. Scurgerea apelor canalului simbolizează conexiunea lui Osiris cu Fertilitatea şi Renaşterea.
Dispunerea a patru stâlpi în jurul amplasamentului sarcofagului este similară cu configuraţia lui Osireidon, a lui Seti I de la Abydos, alt mormânt simbolic al lui Osiris, şi ar putea reprezenta cele patru foţe prin care interveneau zeii.
Herodot a scris că “Khufu (Kheops) a fost îngropat pe o insulă într-o cameră subterană, situată în umbra Marii Piramide şi alimentată printr-un canal plecând de la Nil”. Dar nu poate fi vorba de Kheops, căci camera recent descoperită de Hawass este mult anterioară, după cum o indică fragmentele descoperite datând din a 6-a dinastie.
Și asta nu este totul! Un nou tunel se deschide în partea de nord-est a părţii celei mai adânci ai reţelei, foarte strâmtă şi plină de noroi. Intrarea sa este destul de mare pentru a lăsa să treacă un copil. Din 1999, au fost efectuate mai multe tentative pentru a o explora, dar în zadar. La 6,5 metri de intrare, un robot a descoperit o ramificaţie din care una din părţi se prelungeşte la 10,5 metri cel puţin, dar camerele nu au putut pătrunde prea departe din cauza noroiului.
Oamenii de ştiinţă au putut determina doar partea principală scurtă pe o lungime totală de minim 21 de metri. Arheologii încearcă să afle ce i-a motivat pe vechii egipteni de a săpa această nouă reţea de tunele în rocă la o asemenea mare adâncime.
