În acest articol voi releva, pe scurt, câteva informaţii culese din cartea lui Nicolas Notovich – “Viaţa necunoscută a lui Iisus Hristos”, informaţii referitoare la conţinutul documentelor descoperite în Tibet care confirmă multe aspecte cunoscute din viaţa lui Iisus Hristos dar şi amănunte necunoscute încă publicului larg.
Aceste documente, pot afirma că, apar ca o adăugire a Sfintei Biblii prin faptul că sunt prezentaţi cei 16 ani din viaţa Mântuitorului ( perioada între 13 şi 29 de ani din viaţa Acestuia), practic viaţa lui Iisus prin India şi Nepal.
Deasemenea în această carte sunt date şi alte informaţii complementare celor care se găsesc în Biblie, spre exemplu exodul evreilor din Egipt sub oblăduirea lui Moise.
Obiectivul acestui scurt articol nu este acela de a căuta senzaţionalul şi de a spune lucruri inedite ci acela de a trezi curiozitatea cititorului pentru a cerceta şi a se documenta.
Nicolas Notovich a fost un aristocrat rus cu dublă cetăţenie (rusă şi franceză). El a devenit faimos datorită cercetărilor realizate în Tibet unde a adunat informaţii despre Iisus Hristos – informaţii care nu se regăsesc în Biblie. Pentru atingerea obiectivelor propuse a călatorit împreună cu unii comecianţi în India, mai precis la mănăstirea Hamis din Ladakh unde a studiat budismul.
Notovich descoperă la sfârşitul secolului XIX unele cronici tibetane care povesteau despre un anume Sfânt Isa (Iisus Hristos). Descoperirea o face în urma unei discuţii cu un stareţ al mănăstirii tibetane care practic îi povesteşte despre aceste cronici în care apare menţionat Sfântul Isa. Călugărul tibetan menţionează că Sfântul Isa a fost cunoscut în timpul vieţii, la ei în Tibet şi că este acceptat şi recunoscut ca fiind întruparea fiinţei veşnice pe pământ. Pentru început acestea au fost singurele informaţii pe care le-a obţinut Nicolas Notovich despre Sfântul Isa urmând apoi să plece mai departe în călătoria pe care o întreprindea, în mintea lui, însă, au rămas întipărite vorbele stareţului care i-au trezit foarte mult curiozitatea şi care l-au făcut să se gândească la a se întoarce pe viitor.
Întâmplarea face ca la scurt timp după plecarea sa, Nicolas Notovich să cadă de pe cal şi să îşi rupă un picior urmând să ceară găzduire la aceeaşi mănăstire pentru a fi îngrijit.
În timpul îngrijirilor pe care le-a primit, a reluat dezbaterea cu stareţul care îi furnizase iniţial informaţiile despre Sfântul Isa şi deasemenea a studiat unele manuscrise.
Manuscrisele făceau parte din cronicile tibetane din timpul vieţii lui Iisus şi după viaţa lui Iisus. Cel mai important lucru pe care îl atestă aceste cronici îl reprezintă faptul că budiştii îl recunosc pe Iisus ca fiind “Bodisatva” adică întruparea Divinităţii în fiinţa umană pentru a-i ajuta pe oameni şi pentru a-i conduce către calea adevărului. Nicolas a reuşit să transcrie din limba Pali “Pămantul s-a cutremurat iar cerurile au plâns din cauza marii nelegiuiri înfăptuite tocmai pe tărâmul Israelului, fiindcă l-au supus torturii şi l-au executat pe măreţul şi dreptul Isa înlăuntrul căruia dăinuia Spiritul lumii care s-a întrupat într-un muritor de rând spre beneficiul oamenilor şi pentru nimicirea cugetelor rele şi pentru a duce din nou pe omul păcătos la o viaţă de pace iubire şi fericire şi pentru a-i reaminti acestuia despre unicul Creator a Cărui milă este nemărginită”.
Cronicile acestea exista doar la mănăstirea unde se află Dalai Lama. Toţi ceilalţi călugări care vin să facă stagiul la această mănăstire copiază cronicile, care sunt duse ulterior la mănăstirile unde ei vor sluji mai departe. Aceste cronici sunt consemnate cu 2800 de ani înaintea lui Hristos şi până în prezent. Cronicarii tibetani consemnează absolut tot, au o istorie foarte mare în ceea ce priveşte scrisul, acesta fiind un important argument în ceea ce priveşte veridicitatea acestor scrieri.
Aceşti cronicari care fac consemnări despre vizita lui Iisus în zona respectivă mai vorbesc şi despre relatăriile negustorilor care făceau comerţul între India, Nepal, Egipt şi Iudeea. Consemnau, de altfel, şi ceea ce spuneau diverşi călători, care-şi câştigau traiul de zi cu zi prin mărturisirile lor. Pe acest lucru se baza Nicolas Notovich atunci când afirma că sunt mai aproape de realitate consemnările călugărilor tibetani decât evangheliile oficiale care au fost scrise cu mult timp după şi modificate.
În aceste adevărate documente nu numai că se vorbeşte despre Iisus dar se dă şi o imagine a vremurilor în care a trăit “Sfântul Isa”. Un alt lucru interesant este că se scrie şi despre Moise care este denumit de către cronicarii tibetani Mosa. Se povesteşte cum Mosa i-a luat pe evrei din ţara Egiptului şi i-a dus către tărâmul Israelului şi deasemena se povesteşte foarte clar cum evreii au fost cuceriţi de romani şi cum au fost subjugaţi şi înrobiţi. Nicolas Notovich vorbind despre Moise afirmă următoarea idee: “Moise nu a fost un copil evreu găsit şi luat la curtea faraonului ci a fost fiul faraonului. Textul tradus din cronică suna în felul următor:” Faraonul avea doi fii, cel mic purtând numele de Mosa iar erudiţi israleliţi l-au învaţat diferite ştiinţe”. Se înţelege de aici ideea că Moise când i-a scos din Egipt pe evrei şi-a făcut propriul lui popor, idee care este destul de plauzibilă, întrucât, Moise fiind al doilea fiu al faraonului nu avea cum să conducă poporul egiptean.
Punctul culminat a fost în momentul în care, asupra poporului egiptean s-au abătut toate acele nenorociri care sunt prevăzute şi în Biblie. Mosa a profitat de această conjunctură susţinând că Dumnezeul poporului israelian a abătut toate nenorocirile, văzând de fapt o situaţie politică în care să îi ia pe aceşti oameni evrei şi chiar adoptând religia ebraică dat fiind faptul că, după cum este menţionat şi mai sus, Mosa a fost educat de către erudiţii evrei.
Un lucru foarte interesant îl reprezintă faptul că budiştii vorbesc despre un singur Dumnezeu iar cronicile budiste nu vin să contrazică ceea ce este scris în Biblie ci să completeze. Despre naşterea lui Iisus este menţionat în cronici următorul lucru: “iar acum sosise clipa pe care tot Judecătorul în mila sa fără de margini o alesese pentru a se întrupa în fiinţa omenească, iar Duhul Sfânt care sălăşluise într-o stare completă de inerţie şi atitudine supremă s-a deşteptat şi s-a desprins din Fiinţa eternă pentru un timp nedesluşit pentru a arăta prin întruparea sa în forma omenească (…) dându-ne drept exemplu cum să atingem o stare de puritate morală şi să separăm de învelişul său brut sufletul pentru ca acesta din urmă să capete perfecţiunea necesară pentru a pătrunde în împărăţia cerurilor, loc neschimbător unde domneşte fericirea veşnică”.
Legat de patimile lui Iisus, singura diferenţă între ceea ce scrie în Biblie şi cronicile tibetane, este că vinovat de crucificarea Mântuitorului este Pilat şi nu evreii.
Pilat este cel care se temea că Iisus Hristos va da naştere unei revolte, Pilat este cel care îşi punea iscoade pe urmele lui Iisus să asculte tot ceea ce spunea el în predici şi să găsească motive pentru care să îl poată condamna. Deasemena Pilat este cel care cerea evreilor să îl judece pe Iisus şi să îl găsească vinovat, ceea ce nu au putut să facă aceşti bătrâni înţelepţi şi i-au spus lui Pilat chiar să îl elibereze. Deasemenea gestul de spălare pe mâini nu aparţine lui Pilat ci invers, înţelepţii evrei nu au vrut să îl judece pe Iisus pentru că îl considerau un om drept.
Concluzionând cele spuse mai sus, putem afirma că desluşirea unor anumite mistere este direct proporţională cu trecerea timpului şi nu invers cum am putea fi tentaţi să credem. A fost sau nu Iisus în Tibet? A fost Moise cel de-al doilea fiu legitim al faraonului? Toate aceste lucruri le vom desluşi, probabil, în totalitate în viitor sau poate nu, totul ţine doar de felul în care ne vom preocupa de perceperea corectă a istoriei şi a lucrurilor care s-au petrecut şi se petrec în jurul nostru.
Cristian Moşneanu
