În secolul IV, goţii au trecut frontierele Imperiului Roman unde au început să se aşeze regulat. La un moment dat, ei s-au despărţit în două grupe principale, ostrogoţii şi vizigoţii.
Ostrogoţii au început să cucerească teritorii vaste între Volga, Ural şi Caucaz, sub conducerea regelui lor amal Hermanaric (sau Ermanaric). Regatul său se întindea pe teritoriul actualei Ucraina, între fluviile Don şi Nistru. Iordannes spune că ar fi murit la vârsta de 110 ani, din cauza unei răni!
Vizigoţii sau tervingeii s-au luptat în Europa centrală şi meridională, mereu în căutare de provizii pentru populaţiile păgâne din care era alcătuită această grupă de luptători germanici.
Nu se cunoaşte aproape nimic despre copilăria şi originile lui Ariaric. I-a urmat lui Geberic. Este tatăl lui Aoric (Aoricus, Ariacus), rege vizigot crescut la Constantinopol ca ostatic al romanilor, care îi va persecuta, din anul 348, pe creştinii niceeni aflaţi în Moesia din graţia împăratului Constanţiu al II-lea (dar care îi va combate şi el, la rândul său).
Goţii au impresionat puternic lumea romană prin luptele spectaculoase pe care le-au purtat la marginile imperiului. Începând cu anul 324, împăraul Constantin a transformat marele oraş grecesc Bizanţ în Noua Romă, căruia i-a dat numele său, Constantinopol. O adevărată fortăreaţă, de necucerit în faţa năvălitorilor germanici.
În anul 328, Constantin cel Mare a ordonat să se construiască un pod peste Dunăre şi fortificaţii pe teritoriile viitoarelor Valahia şi Oltenia.
Între timp, vizigoţii şi taifalii (primele lor fapte de arme consemnate de către istoricii Antichităţii îi arată participând alături de regele got Gniva, în jurul anului 205, la raiduri de jaf în Dacia şi Moesia, cu o armată de 70.000 de oameni, ceea ce a făcut ca împăratul Traian Decius să intervină, dar a fost învins) au profitat şi s-au deplasat către regiunea Tisa, controlată de sarmaţi (roxolani şi iaszygi), care se aliaseră cu fiul împăratului Constantin, Constantin al II-lea pentru a-i combate pe goţi. În iarna lui 332, au murit aproximativ 100.000 de persoane din cauza luptelor, a vremii aspre şi a foametei.
În acelaşi an, regele Ariaric a fost forţat de a accepta pacea roamnă (foedus) impusă de împăratul Constantin cel Mare iar goţii au devenit popor federat care trebuia să plătească tribut anual şi să furnizeze soldaţi armatei imperiale romane pentru luptele pe care le purta cu Imperiul Sassanid în Asia.
În plus, Ariaric l-a trimis pe fiul său, Aoric, ca ostatic la Constantinopol, în capitala Imperiului Roman de Răsărit. A fost un moment extrem de important pentru romani, căci se asigura o pace vremelnică în imperiu iar pericolul gotic era practic anihilat.
Romanii au fost atât de fericiţi încât au organizat sărbători noi în capitală, „jocuri gotice”, de la 4 la 9 februarie.
