În 1924, exploratorul englez Frederick Albert Mitchel-Hedges şi fiica sa, Anna Le Guillon (care atunci avea 17 ani), au descoperit un craniu din cristal de rocă în ruinele unui templu din oraşul maya al “pietrelor căzute” Lubaantün, însă mult suspiciune, deoarece exploratorul nu a dorit să ofere prea multe detalii. În autobiografia sa, scria: “Am motivele mele pentru nu a dezvăluicum a parvenit în posesia mea.(…) Este vechi de 3600 de ani şi conform legendei, servea preoţilor mayaşi pentru a înfăptui ritualuri ezoterice.”
Dincolo de absenţa suturilor craniene, este o reproducere perfecta a unui craniu feminin.
Experţii americani în medicină legală au stabilit o reconstituire a craniului descorit de Mitchell-Hedges. Femeia este tipic indiancă maya, cu nas şi buze mari. Craniul din cristal cântăreşte 5 kg şi este compus din două bucăţi; maxilarul inferior se ajustează exact pe partea superioară.
Dar cel mai interesant este faptul că proprietăţile optice ale craniului sunt absolut surprinzătoare:
– luminat de sus, lumina iese prin orbite.
– lovit prin spate de razele solare, un fascicol luminos intens (susceptibil de a aprinde focul) îngălbeneşte orbitele, de la nas la buze.
Craniul a fost studiat timp de 6 luni de o echipă ştinţifică specializată în cristalografie de la societatea Hewlet-Packard. Iată care au fost concluziile uimitoare ale acesteia:
- Craniul este constituit dintr-un quartz natural extreme de pur, din dioxid de siliciu “piezo-electric” anisotrop (ceea ce prezintă o mare stabilitate fizică, chimică şi termică.
El posedă o polaritate, reacţionează la lumină şi electricitate, direct sau prin presiunea fizică, axa sa piezo electrică este verticală şi proprietăţile sale sunt diferite în fiecare direcţie. Materialul este utilizat ca oscilator sau rezonator, în electronică sau informatică!!)
- Cele două bucăţi sunt tăiate din acelaşi bloc de cristal de rocă (după axa sa de simetrie moleculară, ceea ce-i conferă surprinzătoare proprietăţi optice).
- Nu s-a observat nici o urmă de instrument sau vreo marcă microscopică (se presupune că sculptorii au finisat lent şi cu meticulozitate, cu mâna, cu un amestec de nisip de rât şi cu apă, plecându-se de la un bloc neregulat de cristal de rocă de circa 3 ori mai mare. Dacă aşa s-a procedat, atunci ar fi fost nevoie de mai multe generaţii de muncitori avansaţi şi de cel puţin 300 de ani!!).
- Fără urme de prelucrare, este imposibil de a se data fabricarea sa (cristalul nu îmbătrâneşte).
- Cu o tehnologie modernă cu diamante ar trebui un an de muncă pentru a se obţine aspectul exterior al craniului (cu urme de la prelucrare, ceea ce nu este cazul pentru craniul descoperit de Hedges).
Cât despre efectele prismatice, reproductibilitatea lor este încă şi mai dificilă. Fabricarea manuală ar necesita 300 de ani de muncă continuă!
Un cercetător din echipa de la Hewlet-Packard a declarat: “Acest obiect sacru nici n-ar fi trebuit să existe! Numai că el sfidează, peste timp, ştiinţa modernă. Există însăşi alte cranii de cristal, despre care nu se ştie exact de unde provin. De exemplu, Nick Nocerino, proprietarul unui craniu de cristal botezat “Sha-Na-Ra” a fondat un institut de cercetare parapsihologică pentru a le studia proprietaţile “psi”. Jo Ann Parks deţine un craniu numit “Max” şi Norma Redo este proprietara unui craniu în formă de cruce de cutie de moaşte.
În 1966, aceste persoane au acceptat de a-şi împrumuta craniile, spre a fi expertizate la British Museum. Au fost studiate cinci cranii, cele trei citate cât şi două, unul la British Museum şi altul de la Smithonian Institute. Un pahar de cristal fără picior datând din anul 500 î.e.n. şi un craniu modern fabricat în 1993 în Germania de catre Hans-Jürgen Henn, au servit ca martori.
Craniul de la British Museum şi cel de la Smithonian Institute purtau însă urme de la prefabricare. Cât despre craniul în formă de cruce de cutie de moaşte, i-au fost retuşaţi dinţii şi gura prin care s-a introdus crucea de catre spanioli. Dar specialiştii englezi refuză să ofere concluziile lor publicului! De ce ? Au studiat oare nişte obiecte imposibile?
Există o legendă maya referitoare la craniile de cristal: atunci când 13 cranii vor fi reunite, ele vor dezvălui secretul vieţii. De unde provin aceste cranii misterioase?
Legenda spune că ele au fost oferite mayaşilor de către atlanţi, care care le aveau de la iniaţiatorii veniţi din cer!! De la zei! Ce reprezentau exact craniile pentru ei ? Un obiect sofisticat, un fel de suport de informaţii, care ar putea intra în contact cu creierul uman în anumite condiţii? Sau un obiect decorativ şi religios? Ceva care să onoreze strămoşii? Cine le-a construit şi în ce scop? Cum?
