Cultura de Michelsberg este o importantă cultură neolitică care a apărut între anii 4400-4300 și 3700-3500 î.e.n., aparținând neoliticului târziu din Europa Centrală. Distribuția sa a acoperit o mare parte din Europa central occidentală pe ambele maluri ale Rinului. O cronologie detaliată, bazată pe ceramică, a fost realizată în 1960 de către arheologul și preistoricul german Jens Lüning.
Manifestările acestei culturi au fost descoperite în vestul Germaniei, în sudul Țărilor de Jos, în Belgia și în Franța (în Renania de Jos și în Lorena). Numele convențional pentru această cultură este derivat din cel al unui important sit arheologic de săpături de pe Michelsberg, un deal care se ridică în apropiere de Untergrombach, un sat aflat în apropiere de orașul Bruchsal, între Karlsruhe și Heidelberg (statul Baden-Württemberg).
Cultura de Michelsberg, care datează din neoliticul mijlociu, a precedat cultura Wartberg (3600-2800 î.e.n.).
În 1950, Jean Arnal, a considerat-o, împreună cu cu alte situri din Europa de Vest (Hill Windmill de la Avebury, Almeria, Lagozza, Cortaillod etc.), ca o componentă a culturii Chaséen din neoliticul mijlociu, fiind detașată în 1959 de R. Riquet care nu a păstrat numele de Chaséen decât pentru producțiile din neoliticul mijlociu francez.
Ceramica tipică a acestei culturi prezintă forme probabil moștenite din tradițiile ceramice din nordul Europei. Obiectele de cupru sunt foarte rare, iar megalitismul funerar absent.
Înmormântările în cultura Michelsberg sunt relativ rare și nu există niciun indiciu cu privire la existența cimitirelor organizate, spre deosebire de culturile anterioare Rubanée (sau ceramică liniară) și Rossen.
S-au găsit însă rămășițe scheletice umane, adesea dezarticulate, în puțurile numeroaselor lucrări de terasament din Michelsberg.
Colonia MK din Aue (Saxonia) a oferit arheologilor opt gropi, șase conținând o singură persoană și două conținând mai multe. Profilul de vârstă al celor îngropați în ele este foarte surprinzător, deoarece este limitat la copii cu vârsta sub șapte ani și la adulții de peste cincizeci de ani (o vârstă considerabilă în Europa neolitică). Cu alte cuvinte, ființele umane suficient de bătrâne pentru a domina viața socială și economică a comunității lipsesc din înmormântări.
Uneori, gropile conțin depozite mai structurate de oase umane, cum ar fi schelete de adulți înconjurați de copii. Astfel de înmormântări sunt probabil legate de domeniul de cult sau ritual, ca depunerile de ofrande în unele gropi, în special în coloniile Aue și Scheelkopf unde anumite morminte conțineau vase atent plasate lângă coarne de zimbru. Acesta din urmă fusese atent despărțit de craniu, reflectând probabil o semnificație simbolică deosebită atribuită acestui animal.
Un aspect până în prezent necunoscut al practicii funerare de la Michelsberg este sugerat de descoperirea în 2004 a înmormântărilor MK în peștera de la Blätterhof din apropiere de Hagen, Westfalia, unde par să fie reprezentate persoane de toate vârstele.
O înmormântare neobișnuită a fost descoperită în Rosheim, în Renania de Jos, Franța. Aici, groapa conținea rămășițele unei femei adulte în poziția șezut, picioarele ei sprijinindu-se de o piatră. Se pare că a fost așezată, cu ceramică și oase, într-un ambalaj îngrijit, făcut din bucăți de lut. Moartea acesteia a fost cauzată de un impact ciudat asupra craniului său.
Multe situri ale culturii de Michelsberg au fost descoperite în Belgia, printre care: la Spiennes, la Chaumont-Gistoux, în Brabantul valon, la Boitsfort, în apropire de pădurea Soignes.