Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.

Parintele Aarsenie PpapaciocMereu să fii frumoasă pe crucea ta. Când soarele adoarme, atunci să se trezească un Soare Răsărit- Hristos, cum am mai zice Hristosul cel de noapte- mireasma şi lumina cea mult tăinuită a nopţii. Şi să te scoli proaspătă cu aripi vrednice şi proprii şi deci nu va trebui să imiţi pe cineva dacă nu e sufletul tău acolo. Dacă te vei lua pe urmele altora, îţi vor lua mulţi înainte şi tu pe tine n-ai să te vezi nicăieri. Să te baricadezi între zidurile convingerilor tale şi să mergi înainte cu îngerul tău bun. Totul curge, şi noi şi lumea. Unde se termină? Ce va urma?

Ţine-te de înger şi-ţi vezi de treabă! E bine să cobori cerul în realităţile mărunte în care păşeşti, decât să te consideri uitată pe undeva pe sus.
Dacă alţii se consideră, şi pe bună dreptate, vulturi, tu, deşi poţi avea putere şi aripi de vultur, să te mulţumeşti să te arăţi o mică ciocârlie veselă care zboară vertical şi cântă de zor vestind şi prevestind zorile. Să faci totul ca să fii, cât este posibil, odihna tuturor. Armonie şi în tine şi dincolo de tine.

Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt nu se roagă.

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă i întristare, se clocesc ouăle diavolului.

Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…