Drust, fiul lui Erp, este primul rege din liste cu diferite versiuni ale “Cronicii Picte” fiind considerat ca “istoric” drept succesorul lui Talorc mac Achiuir (rege legendar al picților din sec. V). Din aceste documente se știe că “a domnit 100 de ani și a participat la 100 de bătălii”!
Aceasta este, desigur, o imagine tradițională pentru a desemna un rege deosebit de războinic, cum ar fi celebrul Conn Celchathach (Cu 100 de bătălii), (High King), legendarul Irlandei (177-212) sau Regele Suprem.
“Cronica Pictă” afirmă, de asemenea, că episcopul Sfântul Patrick ar fi sosit în Irlanda în timpul celui de-al 19-lea an al domniei sale, adică în anul 432, conform datei tradiționale a Analelor din Ulster. Această indicație cronologică permite să stabilim că acest monarh a avut o domnie reală de aproximativ 40 de ani, adică între anii 413 și 452. Această ultimă dată ar corespunde destul de bine cu data de 449 menționată pentru moartea sa în Analele din Clonmacnoise.
Este remarcabil de a constata faptul că o duzină de conducători mai târziu au ales Drust (gaelic) sau Drest (pict) ca nume de domnie și că acest mare rege legendar corespunde perioadelor invaziei picților din Britania, care a instigat populațiile locale în mare parte romanizate să-i cheme pe mercenarii saxoni și să le încredințeze în mod imprudent sarcina de a le proteja.
Cronica Picților precizează că Drust mac Erp ar fi fost urmat la tron de Talorg (452-456), fiul lui Aniel.
