Fantastica aventură a doctorului Daniel W. Fry (II)

Fantastica aventură a doctorului Daniel W. Fry (II)

5.00 avg. rating (99% score) - 2 votes

Vederea era feerică şi luminile imensului oraş străluceau ca milioane de diamante albastre pe un fond de velur negru. Tot oraşul părea a fi o mare de puncte luminoscente animate de pulsaţii. Dr. Fry era încântat şi a crezut că un asemenea moment ar fi fost şi mai mult apreciat dacă s-ar fi aşezat într-un vas-mamă. Această dorinţă i-a fost percepută căci Vocea a spus: “Regretăm de a nu fi avut timpul pentru a pregăti un asemenea zbor, dar nu uitaţi că nu suntem încă adaptaţi la atmosfera voastră şi că dvs. nu sunteţi adaptat la a noastră. Dacă am fi avut timp, am fi confecţionat un fel de scafandru care v-ar fi permis de a veni în vasul nostru, dar asta vi s-ar fi părut dezagreabil. Pe de altă parte atunci când ne menţinem într-o poziţie fixă în apropiere de planeta voastră, fără a fi în orbită, ne consum foarte mult rezervele energetice şi trebuie să plecăm o perioadă de timp pentru a reface plinul de energie făcând una sau două orbite în jurul soarelui în zona exterioară a coroanei sale.”

Ca toate vehiculele interstelare, vasul nostru este prevăzut cu un dispozitiv care îl înfăşoară în întregime de un câmp magnetic. Una din funcţiile acestui câmp constă din a absorbi toate formele de radiaţii electromagnetice, de la căldura radiantă până la razele cosmice, şi de a le converti energia într-o zonă în care poate fi acumulată pentru o folosire ulterioară. Vasele noastre pot de asemenea colecta mici cantităţi de energie utilizabilă, chiar deplasându-se în spaţiul interstelar. În acest timp, după o lungă călătorie, este necesar de a reîncărca vasul apropiindu-ne de steaua cea mai apropiată.

Viteza de absorţie şi de conversie a energiei este aproape nelimitată în felul în care căldura sau alte forme de radiaţii care ating nava, nu au niciun efect sensibil asupra ei sau a pasagerilor. Unele dintre patrulele noastre rapide pot să treacă traversând grosimile înguste ale stratosferei care înconjoară stelele fără probleme. În cursul unei asemenea treceri, cantităţi de energie egale cu milioane din kilowaţi, ori ai voştri sunt convertiţi şi stocaţi, la fiecare secundă de expunere. În camerele de conversie, energia ia mai întâi forma unei plasme foarte dense conţinută în câmpuri foarte puternice şi în fine se transformă într-un fel de materie destul de stabilă, dar gata de a se transforma în energie utilizabilă. Energia achiziţionată mergând spre soarele vostru, este folosită la a contrabalansa gravitatea solară atunci când vasul nostru descrie o orbită parţială şi printr-un “efect de frondă”, vasul este proiectat în direcţia de unde a venit. După ce am refăcut plinul de energie ne întoarcem în apropierea planetei voastre. Atunci când a venit momentul, vom lua din nou contact cu dvs. Între timp voi continua să-mi antrenez corpul pentru a suporta ambianţa voastră.”

Doctorul Fry a spus: “Poate nu voi mai fi aici, căci munca mea se termină şi trebuie să mă întorc la mine în California. Care este numele dvs.? Se dau nume la voi?”

Fantastica aventură a doctorului Daniel W 2

Vocea a răspuns imediat: “Da, avem nume deşi nu le folosim decât rar între noi. Dacă devin un membru al rasei voastre, numiţi-mă Alain, prenume curent la voi, a cărei fonetică se apropie de numele meu care se pronunţă Ah – lahn. Cât despre plecarea dvs. în California, asta nu ne jenează în niciun fel de a vă contacta căci avem frecvenţa dvs. exactă şi spiritul dvs. captat foarte bine. De altfel dacă aţi avea puţin mai multă practică în a intercepta imaginile mentale, v-am putea arăta toate detaliile vasului – mamă al nostru fără a veni aici.”

Doctorul a întrebat atunci: “Dacă mă concentrez închizând ochii, veţi putea să-mi proiectaţi o schemă a navei voastre?”

Vocea a răspuns: “Dificil. Faceţi eroare privind percepţia extra-senzorială. Mai întâi că nu există nimic senzorial. Este o posibilitate normală a sistemului de percepţie cu care sunteţi înzestrat, care comportă mai multe moduri de percepţie. În acest timp, în cursul unei faze de dezvoltare a unei rase, această posibilitate de percepţie devine nulă pentru că ea este mai degrabă o formă de comunicare şi că, în această perioadă individul are nevoie de tăcere în cuvintele şi în gândurile sale. Multe animale folosesc acest sens mai bine decât popoarele voastre şi, pentru anumite insecte, este singurul mijloc de comunicare între ele. În plus, nu trebuie să vă concentraţi pentru că această atitudine blochează toată recepţia. Pentru a capta corect, trebuie din contră de a aştepta o stare de completă relaxare. Ceea ce puteţi face dvs., caz mai degrabă rar la pământeni. Atunci când am analizat mentalul dvs., cu mult înainte de a lua contact cu dvs., am constatat că folosiţi un sistem de relaxare mentală foarte interesant din cauza eficacităţii şi a simplicităţii sale. Vedeţi ceea ce vreau să spun.”

Fry a răspuns bulversat: “Da, îl folosesc atunci când somnul nu vine repede. Vizualizez o cameră neagră mai puţin de 10 numere luminoase pe perete. Centrez atenţia mea pe aceste numere în loc să vânez orice alt gând. Apoi, unul câte unul, elimin numerele, concentrându-mă asupra celor care rămân, diminuând progresiv gradul de concentrare la fiecare număr eliminat. De obicei adorm înainte de dispariţia tuturor numerelor.”

Vocea a spus: “Este bine asta. Acest procedeu are avantajul de a relaxa spiritul conştient şi în plus, permite de a pune toate gândurile străine la locul lor, în arhivele memoriei. În acest fel Inconştientul şi Conştientul devin unul şi se găsesc în cele mai bune condiţii pentru transmitere ca şi pentru recepţie. Vom face o încercare. Priviţi fix ecranul care este acum negru, relaxaţi-vă conform metodei dvs. şi voi încerca de a proiecta către dvs. ceva mental din interiorul vehiculului unde sunteţi.”

Conform metodei sale, doctorul a trecut la aplicarea acesteia. Când a ajuns la ultimul număr, era aproape adormit şi a fost conştient de imaginea de pe ecran. Părea să fie acolo dintotdeauna, dar o vedea pentru prima oară. Pe partea stângă, a recunoscut camera unde se găsea şi a zărit atunci că figura, reprezenta interiorul întregului aparat. Auzea vocea lui Alain, dar foarte îndepărtată, schimbată, dulce, fluidă, muzicală: “Vedeţi detaliile şi mecanismul vasului pe care spiritul dvs. este capabil de a-l sesiza. Acest tambur mare deasupra peretelui central, este acumulatorul diferenţial. Este un fel de baterie susceptibilă de a fi încărcată prin diverse surse naturale de energie. Putem s-o încărcăm prin banca de energie a propriului nostru vas, dar este rar necesar. De fapt în stratosfera voastră, există mai multe straturi de gaz ionizate care sunt foarte încărcate şi din care se poate înmagazina energia punând vasul în orbită planetară la acest nivel. Putem de asemenea capta un număr important de electroni energetici din Soare. Încărcarea acumulatorului diferenţial constă în a crea o diferenţă de potenţial între cei doi poli ai acumulatorului. Acesta dispune de electroni liberi în cantităţi de neconceput pentru voi. Mecanismul de control permite acestor electroni de a circula traversând diverse segmente de cercuri de forţă pe care le vedeţi la culmea în josul navei. Cunoaşteţi destulă electrodinamică pentru a şti că un electron în mişcare dezvoltă un câmp magnetic. Enormul aflux de electroni în aceste cercuri poate fi controlat prin două cercuri şi prin alte dispozitive. Putem obţine un câmp oscilant reglabil şi crea o rezonanţă magnetică între cele două cercuri, sau între diferite segmente ale unui singur cerc. Ştiţi că orice câmp magnetic care îşi schimbă intensitatea crează un câmp magnetic secundar care, în fiecare moment, este egal în amplitudine, de sens opus şi perpendicular câmpului magnetic primar. Dacă cele două câmpuri se pun mutual în rezonanţă, se naşte un vector-forţă. La o amplitudine mai mică şi dacă frecvenţa de rezonanţă este extrem de înaltă, câmpul-vector va fi foarte slab şi va putea trece neobservat. În acest timp amplitudinea câmpului vector creşte mult mai mult decât în cele două câmpuri care l-au generat şi, la nivele înalte de rezonanţă, devine foarte puternică. Câmpul vector a cărei direcţie este perpendiculară cu alte două câmpuri, crează un efect similar câmpului gravitaţional. Dacă centrul câmpului coincide cu centrul de gravitaţie al navei, se va produce o creştere a inerţiei sau masei navei. Dacă centrul de gravitaţie nu coincide cu centrul forţei, vasul va încerca să accelereze către acest centru şi se va pune în mişcare uniform accelerată, atât timp cât câmpul este generat. Pentru a încetini sau a opri vasul, se reglează controalele pentru ca centrul forţei să fie în spatele centrului de gravitaţie în modul de inversa sensul atracţiei.

Chestiile pe care le vedeţi în spate permit, în caz de necesitate, de a oxigena aerul viciat al cabinei. Cutia de sub acumulatorul diferenţial, conţine un dispozitiv de comandă la distanţă. Inutil de a va explica căci sunteţi familiarizat cu aceste sisteme şi servo-mecanismele, deşi ale noastre sunt considerate mai simple şi mai riguroase.

Dar iată-ne reveniţi la punctul de plecare. Revenirea a fost mai rapidă decât dusul. În cursul coborârii, dacă doriţi, putem crea o condiţie apropiată de gravitaţia zero, pe care voi o numiţi “cădere liberă”. Este periculoasă dar ne putem apropia de punctul critic şi să păstrăm stabilitatea, în felul de a vă face să experimentaţi senzaţia de absenţă a greutăţii.”

“De acord”, a răspuns Fry trezindu-se din starea de semi-transă în care intrase de când reintrase în navă.

Imediat s-a făcut lumină şi el a simţit subit cum îi urcă parcă stomacul. I s-a părut că inima îi bătea în gât şi că plămânii săi îi ieşeau prin urechi. Niciodată nu avusese o senzaţie asemănătoare în avioane sau urcând pe munte. Şi totuşi nu avea impresia de a cădea. Din fericire nu a durat decât câteva secunde şi totul a revenit la normal. Dar el nu-şi mai simţea greutatea şi s-a ridicat lent către acoperişul cabinei apoi a coborât.

Alain a explicat că vasele din spaţiu erau echipate pentru a trăi pe ele în permanenţă. Majoritatea dintre ele sunt imense, comparate cu cele mai mari nave de pe Terra. De secole, ele servesc drept “casă” locuitorilor lor care sunt astfel adevăraţi oameni ai spaţiului independenţi de orice planetă. Ei trăiesc în “vase închise”, găsind mijlocul de a reduce toate produsele în elementele lor de bază şi a le recombina pentru orice fel de folosinţe. De exemplu, au, ca şi pământenii, nevoia de oxigen pentru a respira. Acest oxigen se transformă în plămâni în bioxid de carbon care face aerul ambiant irespirabil. Acest aer viciat este tratat constant în soluţii care conţin organisme asemănătoare celor ale plantelor care absorb bioxidul de carbon, folosind carbonul pentru propria lor creştere şi restituie aerului oxigenul eliberat. Eventual aceste organisme-plante pot să servească drept hrană. În acelaşi mod, cantitatea de cicluri prin care este creată viaţa sau menţinută, este folosită în aceste vase care pot astfel să se compare cu planete în miniatură, cu această diferenţă că aceste vase fiind minuscule în raport cu mărimea planetelor, aceste cicluri trebuie să se încheie într-un timp mult mai redus decât în cazul planetelor, dar principiile vieţii şi reproducţiei sunt aceleaşi.

Natural există o pierdere de energie în desfăşurarea acestor cicluri, dar ea este înlocuită prin energia captată la exteriorul navei, apropiindu-se de o stea sau de Soare. În acelaşi mod Terra primeşte de la Soare mai multă energie decât consumă ea. În cursul călătoriilor interstelare, nava poate naviga timp de o generaţie sau mai mult în zone lipsite de stele, dar poate în continuare colecta energie de la razele cosmice, complementul fiind prelevat de rezervele acumulate în nava-însăşi.

Alain a spus: “Vă este dificil de a vă imagina o rasă de fiinţe inteligente care îşi petrec viaţa întreagă într-o navă în Spaţiu şi îi deplângeţi pe aceşti oameni. Noi, dimpotrivă, avem milă de aceste rase primitive care se găsesc la suprafaţa unei planete micuţe unde sunt incapabili de a-şi controla condiţiile de viaţă care sunt uneori foarte dure şi care sunt adesea victime ale cutremurelor, ale uraganelor, ale tzunami, ale inundaţiilor, ale secetei şi atâtea alte catastrofe de care sunt constant ameninţate.

Tot mediul nostru este controlat cu precizie în vasele noastre. Temperatura, presiunea atmosferică şi chiar forţa de gravitaţie. Totul este menţinut la gradul exact optim. Datorită faptului că corpurile noastre părăsesc rar vasul, au atins o extensie a simţurilor noastre aproape nelimitată, graţie tehnicilor noastre, fie pentru observaţie, pentru înţelegere sau pentru informaţie. Putem fi prezenţi şi în fond, nu contează în ce moment, în orice loc pe care dorim să-l vizităm sau observăm, chiar dacă acest loc se găseşte la mii de kilometri de vasul nostru. Putem produce şi utiliza forţe simple în locuri foarte îndepărtate.

Posibilităţile noastre ar putea părea extraordinare şi chiar incredibile, dar ele nu sunt mai mult surprinzătoare decât ale voastre, comparate cu cele ale strămoşilor voştri de abia acum câteva secole. Aţi remarcat simbolul arborelui şi al şarpelui în cabina dvs. şi asta v-a surprins căci este un simbol terestru. Nu aparţine doar planetei Terra, este un simbol Universal, cel al Vieţii care iese din apă şi care se răspândeşte în unde ca valurile mării şi ca ondulaţiile şarpelui. Arborele este simbolul Vieţii care urcă în atmosferă şi apoi în Spaţiu.

Rasa voastră şi a noastră au strămoşi comuni. Trăia pe Terra, acum mai multe milioane de ani, pe un continent situat în Oceanul Pacific. Legenda spune că el a fost scufundat în ape, iată de ce se numeşte “Continentul Pierdut-Lemuria sau Mu”. Locuitorii săi au construit un mare Imperiu şi dispuneau de o ştiinţă foarte puternică.

În acelaşi moment, o altă rasă s-a dezvoltat rapid pe un alt continent situat la Sud-Vest de Oceanul Atlantic actual… Era rasa atlantă. Între aceste două popoare s-a stabilit o rivalitate, fiecare dorind să o depăşească pe cealaltă. Ştiau să transforme materia în energie şi puteau să tragă 75.000.000 kilowaţi/ora dintr-o masă la fel de minimă cum este un penny de bronz (n.red – moneda engleză cântăreşte circa 10 gr.).

Fantastica aventură a doctorului Daniel W 4

Cele două ţări au intrat în fine în conflict şi s-au distrus eliberând energii distructive a căror putere este dincolo de orice imaginaţie umană. Toată configuraţia suprafeţei Terrei a fost bulversată şi radiaţiile nucleare care au urmat erau atât de intense încât toată Terra a devenit nelocuibilă timp de generaţii. Dar vom relua această poveste mai târziu. Sunteţi la sol şi vă voi deschide uşa. Voi aştepta să fiţi la o anume distanţă de aparat pentru a-l face să revină. Vă spun pe curând şi aveţi grijă de dvs. până la revenirea noastră.”

Fry a ieşit şi s-a îndepărtat câţiva paşi bâjbâind, ca o persoană care se trezeşte. S-a întors şi a văzut uşa aparatului închizându-se. Apoi o bandă luminoasă orizontală de culoare portocalie a apărut pe partea centrală cea mai largă şi maşinăria a pornit vertical ca proiectată de o catapultă, în timp ce dr. Fry a căzut. Banda portocalie s-a transformat în violet şi aparatul era deja un punct minuscul pe cer unde a dispărut curând.

Fry a simţit un fel de depresie invadându-i sufletul. Se gândea la munca sa, la viaţa sa şi la pierderea oricărei semnificaţii, în comparaţie cu cea a lui Alain. Un moment a meditat pe nisip, contemplând stelele.

Alain i-a spus că va reveni în câteva luni. Dar au trecut destul de multe luni fără ca el să se manifeste. Dr. Fry nu mai avea niciun fel de entuziasm pentru muncă şi aştepta un semn de la extraterestru, însă nu s-a produs. Şi-a terminat contractul la White Sands şi s-a reîntors în California. Apoi a revenit la White Sands pentru o a doua serie de teste. Nu a vorbit nimănui despre strania sa călătorie în OZN, ştiind că nimeni nu l-ar fi luat în serios. De altfel, el-însuşi, în unele momente, se îndoia de realitatea acestei aventuri şi s-a întrebat dacă nu a trecut printr-o anume nebunie temporală. Într-o seară, după ce a părăsit sala de mese a ofiţerilor, s-a întors acasă pe picioare când şi-a amintit că nu a stins lumina generală atunci când a părăsit laboratorul. Nu era prea grav dar, meticulos, a vrut să repare această neglijenţă. Şi-a luat maşina şi s-a dus la laborator. Era deja întuneric. Înainte de a sosi la sala de instrumente, a remarcat o lumină neobişnuită de 30 cm în diametru care plana la înălţimea standului de încercări. Mirat, s-a apropiat şi a auzit vocea lui Alain, ca şi cum acesta se găsea în apropierea sa: “Da, Dan, eu sunt. Nu am folosit vasul de eşantioane ca ultima oară, şi ne-am gândit că ar fi mai bine de a coborî un amplificator. Puteam să ne lipsim de el, însă acesta permite de a elimina orice risc de eroare. Nu vă neliniştiţi de întrerupătorul general căci l-aţi oprit înainte de a pleca în această după – amiază, dar v-am sugerat că l-aţi uitat aprins pentru a vă aduce aici şi a vorbi cu dvs. fără a fi deranjaţi.”

Fry a fost bulversat. Spiritul său era mişcat profund şi inima îi bătea. Era real? Oare nu visa din nou? Era o altă halucinaţie sau o nouă criză? În fine s-a gândit: “Pare adevărat şi voi vedea.” Alain, care l-a auzit, i-a spus: “Este o bună decizie. Pot să vă garantez că este foarte real. Nu suntem aici pentru a discuta halucinaţie sau nebunie, ci viitorul. Acum sunt gata de a suporta atmosfera voastră şi de a veni în carne şi oase. Dar îmi trebuie câteva lucruri pe care numai un pământean le poate obţine pentru mine. Pentru dvs. a venit timpul de a lua o decizie. Ne veţi ajuta în acest sens? Este o alegere din partea dvs. şi nu va fi nicio sancţiune dacă refuzaţi. În acest caz, vă veţi întoarce în oraş, dar orice amintire a acestei întâlniri va fi ştearsă din memoria dvs. Şi vă veţi relua viaţa obişnuită fără nicio schimbare.

Dacă decideţi de a ne ajuta, vă veţi găsi într-o situaţie dificilă. Veţi avea sarcini ingrate, în timp, eforturi şi veţi cheltui bani fără niciun profit în aparenţă. De asemenea reputaţia dvs. va suferi probabil, cel puţin la început, şi vă veţi simţi mai nefericit decât înainte. Singura recompensă pe care noi putem să v-o permitem, este satisfacţia interioară de a fi ajutat la supravieţuirea rasei dvs. şi la acumularea de cunoştinţe şi de înţelegere considerabile pe care nu le-aţi fi putut obţine altfel.”

“Una peste alta, a spus Fry, păreţi determinaţi de a mă însărcina cu această muncă, dar în sensul meu acumularea de cunoştinţe, experienţa şi înţelegerea, sunt singurele lucruri valabile ale existenţei. Dacă îmi garantaţi că veţi acţiona pentru binele poporului meu, sunt în serviciul vostru.”

“Mulţumesc. Nu am încercat să vă descurajez, şi de a înlătura orice iluzie privind “Recompensele Terestre”. Nu vom cere şi nu vom primi vreodată vreo recompensă pentru ceea ce facem şi în fine veţi afla, că noi, ca cea mai mare şi cea mai durabilă dintre recompense, este certitudinea de a fi servit (asta ne aduce aminte cuvintele lui Iisus: “Cel mai Mare este Servitorul”). În realitate, nu putem afirma, că vom munci pentru poporul vostru, dar la început cel puţin, vom lucra pentru ca el să supravieţuiască. Dacă va supravieţui, atunci vom putea să ne gândim la binele său, dacă nu chestiunea aceasta a fost deja tranşată.”

Fry a spus: “Asta îmi convine. Spuneţi-mi ce vreţi să fac. Dacă stă în puterile mele, o voi face bucuros.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *