Principala caracteristică a mafiei siciliene este de a fi clar monosexuală. În mod tradiţional, ea este o afacere de bărbaţi iar femeilor le este rezervat un loc subordonat şi tăcut.

Giovanni Falcone, într-un interviu, susţinea că “soţia lui Calderone (…) este o perfectă femeie de om de onoare, afectuoasă, discretă, eficace, care nu zice niciodată un cuvânt prea mult şi arată un devotament fără limite”.

Bărbatul mafiot este un soţ-patron, un tată-patron, sau un frate-patron care a făcut jurământ de a se subordona total regulilor Onorabilelei Societăţi. Sistemul de reprezentare mafiot a constituit o identitate feminină periculoasă, fragilă în care femeia este exclusă din sfera mafiotă, în care ea nu are loc decât ca mamă (mammasantissima). În spiritul mafiei, femeia nu este acceptabilă decât ca “mama copiilor”. Funcţiile sale principale sunt cele de reproducere şi de educaţie şi sunt revelatoare pentru rolul de femeie în transmiterea normelor mafiote cum sunt omerta (legea tăcerii) şi vendetta (răzbunare).

De fapt, femeia mafioţilor îşi împinge copiii să fie mai mafioţi decât tatăl lor. Dacă femeia este exclusă, mama, în schimb, pare să deţină un rol cheie. În ultimii ani, ziarele italiene s-au interesat însă de unele femei-boss. Se poate vorbi aşadar de o veritabilă emancipare în timp ce soţii lor sunt încarceraţi?

Totuşi, Cosa Nostra a rămas o organizaţie criminală monosexuală. Falcone spune: ”Mafia nu este nimic altceva decât distorsiune, exagerare, extremizarea aberantă a manierelor de a fi sicilian”.

În timp ce în Italia, procentul de fecunditate este aproape cel mai scăzut din Europa, în Sicilia este relativ ridicat: 2-3 copii de femeie faţă de 1,3 pentru media italiană (după o statistică din 1998).

Dar procentul de inactivitate a femeii siciliene este foarte ridicat. Aproape că lipseşte din spaţiul public şi din afacerile publice, mai ales. Există o tradiţie de excludere a femeii din sfera publică siciliană, ea-însăşi dominată mult timp prin violenţă.