În antichitate, foedus era tratatul de alianță pe care îl propunea Imperiul Roman altor popoare. Acesta consta din a oferi independența dacă se angaja asupra anumitor puncte de acord.
Clauzele foedus-ului
O dată ce a trecut această “alianță” a poporului, și cel mai adesea orașele state de aceasta, deveneau “federații” Romei. În primele exerciții ale acestui foedus, aproximativ în sec. V înainte de Christos, popoarele federate se angajau să nu agreseze Imperiul și să-i furnizeze trupe pentru manevrele militare și eventual războaiele de agresiune. În contrapartidă chiar acești federați își asigurau o gestiune autonomă a legilor lor și a cutumelor astfel cât și protecția Romei în caz de atac exterior.
Foedus în timpul expansiunii Germaniei
Foedus a luat un alt aspect în timpul expansiunii Germaniei. Roma a acceptat, în schimbul liniștii, de a propune popoarelor germane foedus și acestea au devenit federate. Dar adesea ele au tras avantaje din astfel de tratate fiind recunoscute de fapt pe teritoriile pe care le ocupau. Chiar dacă ele furnizau luptători romanilor, era în schimbul unor tributuri mari și a recompenselor. Dar, evident, se angajau să nu intre în război contra Romei. Au existat însă multe trădari ale acestor foedus, fie pentru faptul că aceste popoare și-au schimbat șefii fie că au schimbat alianțele urmând afinitățile lor cu alți șefi romani sau germani.
De exemplu, batavii au fost printre primele clanuri care au procedat la realizarea unui foedus cu Roma. Ceea ce le-a adus o apropiere legislativă mai apropiată de latini decât ceilalți germani. Erudiții lor au învățat limba la Roma. Dar unele surse spun că primii care ar fi procedat la un foedus ar fi fost ubienii.
Dar și alte popoare germanice au concluzionat un foedus cu Imperiul Roman, cum ar fi leții, cherusqii, marcomanii, chamareii, quadeii, saxonii, skireii, wizigoții, vandalii etc. Desigur, în rândul tuturor acestor populații nu toți erau de acord cu un pact cu Roma și aveau loc rebeliuni.
Chattii, de pildă, au refuzat întotdeauna foedus-urile.
