La 27 decembrie 1980, în pădurea de la Rendlesham a fost observat un OZN, chiar în exteriorul porților din spate ale bazei RAF-ului și US Air Force de la Woodbridge în Suffolk, în Marea Britanie.
Un caz excepțional
După ce au avut loc aceste evenimente pe cer, personalul militar de la baza Woodbridge a întreprins o amplă patrulare pentru a determina cauza unei lumini stranii văzute în pădurea vecină. Ei au povestit că aerul părea încărcat de electricitate și că au văzut un obiect pe care l-au descris de formă triunghiulară de 2,50m la bază și de 1,80m înălțime. Obiectul emitea o lumină albă strălucitoare. A avut loc un raport menționând că în vârf obiectul avea o lumină roșie și la bază era înconjurat de o serie de lumini albastre, care păreau să indice că mașinăria se pusese cu picioare pe sol.
Când militarii s-au apropiat la aproximativ un metru, mașinăria a început să se miște printre arbori și s-a îndepărtat de ei. A trecut în apropiere de o fermă unde animalele au intrat în panică, apoi a zburat în sus cu o viteză extraordinară. Ancheta efectuată a doua zi a permis de a se găsi urme de picioare în sol în locul unde s-a pus mașinăria. Măsurătorile radioactivității au dat rezultate pozitive.
Mașinăria a fost zărită încă o dată după o oră și a doua zi s-au făcut observații bogate de balete aeriene de obiecte zburătoare stranii.
Caracteristicile cazului
Există mai multe aspecte ale acestei povești care o clasează printre cazurile cele mai interesante :
- Ofițerul comandant al bazei, un locotenent colonel, a redactat un memoriu oficial relatând incidentele, în atenția ministerului apărării britanice. Acest document este acum în domeniul public. Este vorba deci de un caz unde un mare responsabil al unei baze aeriene mărturisește și semnează o poveste absolut incredibilă.
- Ansamblul cazului adună mărturii vizuale de la sol, aeriene, ale piloților, gărzilor, în numar mare, dar și urme radar și urme de radioactivitate!
- Cazul l-a infuriat pe fostul ministru al apărării engleze care a explicat presei că autoritățile militare au disimulat deliberat aterizarea unui OZN pe solul englez, publicului.
Incidentul de la Rendlesham
La sfârșitul lui decembrie 1980, pe când comandantul bazei aeriene de la Bentwaters (în sudul Angliei), colonelul USAF Charles Halt observă și ancheta privind diverse obiecte anormale apărute pe cer în zona pădurii de la Rendlesham, despărțind instalația americană de baza sa geamănă a RAF, la Woodbridge. Observațiile au intervenit cu ocazia a două nopți distincte în săptămâna de după Craciun. Două săptămâni mai târziu, Halt și-a trimis raportul privind aceste întâlnirii stranii la Ministrul Britanic al Apărării.
Iată mărturirea sa:
“Chiar după Craciun la ora 5,30 dimineața, la 26 decembrie 1980, m-am dus la postul de poliție și sergentul de serviciu a început să râdă. El a indicat că 2 sau 3 oameni declaraseră că au văzut OZN-uri. În acest timp însă, nu s-a înregistrat nimic. I-am cerut s-o facă.
Atunci când a sosit comandantul bazei noastre, am glumit amândoi. Niciunul dintre noi nu credea în OZN-uri, dar am decis de a vedea despre ce este vorba. Înainte de a avea ocazia, 2 nopți mai târziu, comandantul bazei insoțit de poliția de securitate a sosit chiar în mijlocul unei sărbători de Craciun tardive, alb la față.
“OZN-ul a revenit” a spus el.
Mi s-a cerut să anchetez. Am îmbrăcat o uniformă utilitară și m-am dus într-un jeep către liziera pădurii. O duzină din oamenii noștrii se afla deja acolo. Lămpile noastre de gaz nu funcționau și existau interferențe statice constante asupra radiourilor noastre încât a trebuit să instalăm un releu. Domnea o agitație uriașă, însă eram hotărât de a le arăta că toate astea nu aveau niciun sens.
Am luat șase oameni cu mine și le-am ordonat să mă urmeze pe jos în pădure către un luminiș unde se presupune că a avut loc incidentul. Acolo am găsit 3 urme pe sol echidistante unele de altele și suficient de înfipte în solul nisipos. Ele erau presupus cauzate de obiectul zărit cu 2 nopți înaite, dar nu am văzut nimic în acea noapte și nimic pus în acel loc.
În interiorul zonei triunghiulare formată de urme, unul din oameni a înregistrat pe contoarul Geiger măsurători ușor superioare celor efectuate în exterior. El a fotografiat zona, și am luat un eșantion din sol. În același timp, am înregistrat toate astea pe casetofonul meu.
Știam că raza farului de la Orford Ness venea de la sud-est. Deodată, am văzut la est o lumină neobișnuită, roșie ca soarele de formă ovală, strălucind, dar în centru neagră între 3 și 5 m de sol, deplasându-se printre copaci. După luminiș se găsea un gard de mărăcini, câmpul, casa și grajdul unui fermier. Animalele făceau mult zgomot. Am alergat spre lumină până la mărăciniș.
Ea a tăiat câmpul apoi s-a deplasat conform unui arc orizontal de 20-30 de grade. În mod straniu, apărea ca oțelul în fuziune scurgându-se dintr-un creuzet, ca și cum gravitatea ar fi făcut-o să cadă într-un anume fel. Deodată, ea a explodat printr-o explozie zgomotoasă și s-a separat în 5 obiecte albe care s-au împrăștiat în cer. Totul, în afară de radioul nostru, părea să fi revenit la normal.
Ne-am îndreptat la extremitatea proprietății fermierului pentru a avea un alt unghi de vedere. Am observat la nord, poate la 20 de grade de orizont, 3 obiecte albe-eliptice ca ¼ din Lună dar un pic mai largă având lumini albastre, verzi și roșii, efectuând mișcări unghiulare precise. Obiectele au devenit în sfârșit mai mult rotunde decât eliptice.
Am chemat comandamentul și le-am cerut de a chema Radarul de Est, responsabil de apărarea aeriană asupra acestui sector. Ei au indicat în două rânduri că nu au observat nimic.
Deodată, la sud, un alt obiect strălucitor s-a deplasat către noi în mare viteză, a ajuns la 30 de metri apoi s-a oprit. Apoi a fost emisă o rază de 15-20 cm de la acest lucru până la picioarele noatre. Câteva secunde mai târziu, obiectul s-a ridicat și a dispărut.
La nord obiectele dansau pe cer. După aproape o oră, au dat în sfârșit ordine de revenire. Am lăsat lucrurile astfel. Filmul a apărut ca voalat și nu am putut salva nimic.
În acest timp un sergent a făcut mai târziu mulajele amprentelor și am eșantionul solului în posesia mea.
În jurul anului nou, am primt instrucțiuni și l-am interogat pe bărbatul care a luat parte la incidentul inițial. Rapoartele erau qvasi indentice.
Ele indicau în mare asta: în primele ore ale lui 26 decembrie, un bărbat de la baza aeriană s-a îndreptat cu vechiculul său la intrarea din spate la Woodbridge pentru o inspecție de securitate de rutină. El a observat lumini în pădure, în special o lumină roșie și a crezut că un avion s-a prăbușit. Și-a făcut raportul prin radio la turnul de control care a indicat că nu era niciun zbor în curs.
În sfârșit a fost trimis un grup către pădure. El a indicat zgomote stranii, zgomote de animale, mișcare, cum am auzit 2 nopți mai târziu.
Pe când se apropiau spre luminiș, ei au indicat că un văzut o lumină mare albă-gălbuie cu o lumină roșie pâlpâind pe partea centrală superioară și o lumină albastră fixă emițând de dedesubt. Turnul de control nu a dat nici de data asta niciun semnal radar.
Câțiva bărbați s-au apropiat la 6 sau 8 metri. Fiecare a raportat același lucru, un obiect metalic de formă triughiulară, având 3 m la baza sa și 2 m în înălțime, a apărut ca instalat pe un trepied. Ei s-au despărțit și au mers în jurul aparatului. Unul dintre bărbați a încercat aparent de a urca pe aparat, dar, zice el, acesta s-a ridicat.
Cei trei bărbați au căzut pe sol atunci când aparatul s-a deplasat rapid în zigzag către câmp traversând pădurea, atingând arbori în calea sa. Ei s-au ridicat și s-au apropiat din nou, dar obiectul s-a ridicat și a dispărut în mare viteză.
Am scris în sfârșit un memoriu la 13 ianuarie 1981 Ministerului Britanic al Apărării. În pofida eforturilor mele și după cunoștința mea, nicio persoană de la vreo agenție guvernamentală sau de informare nu a venit vreodată la bază pentru a ancheta.
Reacții
Interogat, maiorul Dave Thursan, purtător de cuvânt al USAF la Washington D.C., a declarat simplu că “Air Force a încetat de a ancheta privind OZN-urile în 1969 la sfârșitul proiectului Blue Book”.
De altfel, oficialii militari americani au negat existența vreunui OZN care să fi aterizat în Marea Britanie în aceea zonă de lângă baza militară, în noaptea de 25 spre 26 decembrie 1980. Dar în memoriul lui, Halt indica că au fost observate în a doua noapte 2 obiecte la Nord, și unul la Sud.
