Una din principalele legende privind originea incaşilor este mitul fraţilor Ayar, ieşiţi dintr-o grotă numită Pacaritambo, Hanul Producţiei, Hanul Zorilor de Zi sau Casa Ascunzătorii, aflată pe muntele Tambotoco.

Ea era compusă din 3 ferestre. Grupa marasilor Sutic a ieşit pe una dintre aceste ferestre numită Maras Toco, “fără generaţie de părinţi”, în formă de generaţie spontană. Cei 4 fraţi Ayar Uchu, Ayar Cachi, Ayar Manco şi Ayar Auca ieşiseră prin cealaltă fereastră, numită Căpac Toco.

fraţii Ayar

Ei erau însoţiţi de cele 4 surori ale lor, Mama Ocllo, Mama Huaco, Mama Ipacura sau Cura şi Mama Raua. Fiecare cronicar povesteşte aceste episoade într-o manieră diferită conform referinţelor şi informaţiilor lor.

Legendarii Ayar, însoţiţi de surorile lor, au început un marş lent traversând platourile şi pădurile Cordilierilor, în căutarea locului unde sperau să se stabilească. Conform versiunii lui Huamăn Poma, Mama Huaco era mama lui Manco Căpac, iar între ei exista o relaţie incestuoasă.

Conform cronicarilor, fraţii nu au întârziat de a se debarasa de Ayar Cachi, unul dintre fraţi, deoarece se temeau de puterile sale magice. El putea muta munţii sau stârni torentele, de exemplu. Ei l-au convins de a se reîntoarce la Pacaritambo, caverna unde s-au născut, pentru a aduce napa, însemnul domnesc şi vase din aur uitate, numite topacusi. L-au urmărit însă din umbră. Imediat ce Ayar Cachi a intrat în cavernă, au închis-o cu blocuri mari de piatră, pentru totdeauna. După acest episod, fraţii Ayar şi-au continuat drumul prin Anzi.

Ei au fost întotdeauna agriculturi, fără a se opri totuşi într-un loc anume. Sarmiento de Gambo povesteşte că în cursul călătoriilor lor, fraţii au ajuns la un loc numit Guanacancha, în apropiere de Cusco. Au stat o vreme aici, apoi, nemulţumiţi de recolte, au plecat spre Tamboquiro, unde au petrecut câţiva ani. Apoi au ajuns la Quirirmanto la piciorul unui munte. S-au sfătuit şi au decis ca Ayar Uchu să rămână în acest loc, pentru a-l transforma într-un huaca principal numit Huanacauri.