Numele său înseamnă “acoperit cu armură”, care este probabil o referinţă la costumele din armură. Această legiune a fost recrutată în anul 52 î.e.n. de Iulius Cezar în Galia Cisalpină, iar prima sa acţionare a avut loc împotriva şefului galilor Vercingetorix, care a fost asediat la Alesia. Mai târziu, ea a fost postată în timpul iernii către Chalons – sur – Saonc sau Macon.

În anul 51, legiunea a VI-a a luptat împotriva carnuţilor de pe Loira inferioară, după care a fost trimisă la Orleans. În timpul războiului civil dintre Cezar şi Pompei, această legiune era cea mai mobilă dintre toate unităţile romanilor. S-a luptat în Hispania în bătălia de la Ilerda (vara lui 49), şi a revenit la est, pentru ase lupta la Dirrhachiam în primele luni ale lui 48. A fost prezentă la bătălia de la Pharsalus (la 9 august 48), l-a însoţit pe Cezar la Alexandria (48 şi 47), şi a avut un aport decisiv în bătălia de la Zela (la 2 august 47). După toate aceste campanii, Cezar a trimis-o în Italia, iar pe veteranii legiunii la Colonia Iulia Patern Arelatensium Sextanorum (astăzi Arles, în Franţa). În acest timp, legiunea era prezentă la bătălia de la Munda (în apropiere de Cordova, Spania, la 17 martie 45), contra ultimilor pompenieni.

După moartea violentă a lui Cezar, legiunea a VI-a a fost reconstituită de Marcus Aemilius Lepidus. După ce a luptat contra lui Brutus şi Cassius, în bătălia de la Philippi (anul 42), a fost formată o nouă colonie pentru veteranii care foreau să se retragă, la Benevent în Italia. Alţi soldaţi au fost duşi în est de Marc Antoniu, unde au fost postaţi în Iudeea, după ce l-au depus pe regele Irod (37). În anul următor, legiunea a VI-a a participat cu Marc Antoniu la campania contra imperiului parţilor.

Când Marc Antoniu a fost implicat în războiul civil contra lui Cezar, moştenitorul Octavian şi legiunea Ferrata s-au îndreptat către Grecia. Războiul a fost decis pe mare în bătălia navală de la Actium. Apoi, legiunea a VI-a a fost trimisă în est, în Siria, unde a rămas cantonată. Dar în această regiune se mai aflau şi alte legiuni, a III-a Gallica, a X-a Fretensis şi a XII-a Fulminata. În anul 20, August a folosit aceste unităţi pentru a-i impresiona pe parţi, reuşind să recupereze vulturii pierduţi în bătălia de la Carrhae în 53 înainte de Christos, unde a fost învins Crassus. Guvernatorul Siriei, Publius Quinctilius Varus, a folosit trei din aceste legiuni pentru a suprima rebeliunile din Iudeea, conduse de Simon şi Athronges după moartea regelui Irod în anul 4 î.e.n.

Nu se ştie însă unde a fost postată legiunea, dar este posibil să se fi aflat la Raphanaea în apropiere de Emesa. Cyrrhus este o altă posibilitate. În anul 58, comandantul roman Gnaeus Domitius Corbulon a lansat o campanie foarte reuşită în regatul Armenia cu legiunile a II-a Gallica, a VI-a Ferrata şi a X-a Fretensis. Acestea au capturat capitalele Artaxata (Erevan) şi Tigranocerta (în 58 şi 59) şi le-au dat armenilor un nou rege pro roman. În acest timp, parţii au pus un alt rege pe tronul armenian, Tiridates, fratele regelui Vologases I.

Atunci, Lucius Caesennius Paetus (guvernatorul Cappadociei) a organizat o campanie de represalii, în anul 62. El a folosit legiunile a XII Fulminata şi a III-a Scythica. Din nenorocire, parţii l-au forţat să se predea în bătălia de la Rhandeia (iarna lui 62/63).

Deşi legiunea a VI-a Ferrata a rămas o vreme în Armenia, a revenit în Siria.

În timpul războiului civil din anul 69, această legiune a fost slăbită de Vespasian, însă ea nu s-a implicat cu adevărat în război. Numai cu trei ani înainte, soldaţii legiunilor a VI-a Ferrata şi a III-a Scythica fuseseră înfrânţi, cât şi forţa principală a legiunii a XII-a Fulminata, pe când încercau să suprime revolta evreilor. Aliatul lui Vespasian, Mucianus, mergea împotriva Italiei, după ce se luptase cu dacii, care trecuseră Dunărea. Cel puţin o subunitate din legiunea a VI-a Ferrata a atins Italia!

După revenirea sa, legiunea a fost postată în Turcia, la Commagen, un regat pe fluviul Eufrat care tocmai fusese anexat. Garnizoana sa era la Samosata (Samsat). Legiunea a VI-a a participat la campania armeniană a împăratului Traian (114), care a dus la anexarea acestui regat. În timpul următorilor doi ani, Traian a încercat să invadeze Mesopotamia şi Babilonul. Succesorul său, Hadrian, a abandonat însă toate teritoriile de la est de Eufrat (117/118).

Înainte de 119, legiunea a VI-a Ferrata a fost deplasată în Arabia, de unde a invadat Iudeea în timpul revoltei contra lui Simon ben Kosiba (132-136). După acest război, ea a rămas la Caparcotna în Galia.

Dar legiunea a servit cu succes în Africa sub împăratul Antonius (138-169), unde a construit un drum. Mai târziu, când a izbucnit un nou război între romani şi parţi, împăratul Lucius Verus a folosit-o în Mesopotamia (162-165) şi a fost probabil implicată în capturarea Ctesiphonului, capitala imperiului parţilor.

În timpul războiului civil, din anul 193, după asasinarea împăratului Publius Helvius Pertinax, legiunea a VI-a Ferrata a fost slăbită cu Lucius Septimius Seversus contra lui Pescennius Niger. Acest act curajos a fost recompensat prin titlul Fidelis Constant (fidel şi constant). Nu se ştie ce s-a produs exact, dar este probabil că ultimul conflict între evrei şi samariani în 195 a dus la un război civil. Legiunea a rezistat la un asediu în circumstanţe dificile, şi poate că adversara sa era legiunea a X-a Fretensis. Legiunea a VI-a Ferrata a stat în Palestina până în anul 215. Este posibil ca Severus Alexandru (222-235) să o fi transferat din Galia în Fenicia, dar nu este sigur. Se ştie însă că exista în timpul domniei lui Philippus (244-249), căci s-au găsit piese de monede cu numele acestei unităţi.

Istoria sa posterioară nu este cunoscută dar este posibil ca legiunea să fi dispărut în timpul domniei lui Valerian, la înfrângerea sa de către perşi la Sasanian (260). Soldaţii romani captivi au construit un pod la Shushtar (Modern) şi în oraşul Bishapur.

Ca aproape toate legiunile cesariene, emblema acesteia era lupoaica cu gemenii. Unul din veteranii legiunii a VI-a Ferrata, Generius, a construit o vilă în regiunea Arles (din Galia).