S-a urcat pe tron în anul 434. Era mic de statură, îndesat, cu nasul turtit, cu ochii mici şi cu faţa prea largă pentru corpul său. Barba lui era pronunţată şi purtată în dezordine.

În anul 370, ostrogoţii au suportat primul şoc al invaziilor hunice, fugind către est şi antrenându-i cu ei şi pe vizigoţi, care s-au stabilit în Spania şi Aquitania, apoi s-au refugiat în Moldova.

Dar ma i târziu, ostrogoţii i-au urmat pe huni în marea expediţie pe care Attila a condus-o în Galia şi Italia.

După şapte ani de domnie, el formase un vast imperiu barbar, din Caucaz şi până în Balcani şi ameninţa imperiul Roman. Armata lui a avansat simultan pe două direcţii: către sud în Thessalia (Grecia) şi către est, în direcţia Constantinopol. Dar zidul înălţat de împăratul Theodosiu l-a făcut să se răzgândească, nu înainte ca bizantinul să accepte a-i vărsa căpeteniei hunilor un tribut anual triplat.

Chipul lui Attila

Un anume Priscus a descris viaţa de la curtea lui Attila. El a declarat că regele hunilor era modest. De exemplu, în timp ce supuşii sau oaspeţii lui beau vin din cupe de aur şi argint, Attila bea dintr-un castronaş din lemn. Era îmbrăcat simplu, ca toţi ceilalţi, dar era curat. Nimic din ceea ce era îmbrăcat nu purta ornamente. Totul era cât se poate de simplu.

Attila ştia că Imperiul Roman agoniza. În anul 451, şi-a condus hoardele până la fortificaţiile de la Orléans, iar un an mai târziu le-a năpustit peste Italia. Se părea că nimic nu putea să-l oprească de a intra în Roma. Dar deodată s-a oprit în mod misterios.

În mod oficial, acest lucru îi este atribuit papei Leon cel Mare care a plecat să se întâlnească cu Attila până la râul Mincio şi l-a convins pe marele rege al hunilor să nu meargă mai departe.

Se spune că Attila era foarte superstiţios, chiar maladiv iar papa a avut ocazia de a-i aminti cum regele vizigot Alaric I murise imediat după ce a intrat în Roma, adăugând că un destin asemănător ameninţa pe oricare invadator.

Oare s-a speriat cu adevărat Attila, supranumit “Biciul lui Dumnezeu”? Hunii erau lipsiţi de entuziasm: au început să sufere din lipsa hranei şi erau bolnavi. Dinspre Constantinopol, înaintau trupele lui Marcian, care spera să-l prindă pe Attila la mijloc. Acesta ezita…

În fine, Atilla cu armatele lui a făcut stânga împrejur. Un an mai târziu, în noapte care a urmat căsătoriei sale cu una dintre numeroasele lui amante, i s-a declaşat brusc o hemoragie. În timp ce sângele lui curgea, întreaga Europă răsufla uşurată. Corpul acestuia a fost închis în trei coşciuge-de aur, argint şi fier apoi, când a fost băgat în pământ (nu se ştie unde), au fost ucişi toţi cei care au participat la ceremonia lui funerară.

Secretul unde a fost înmormântat regele hunilor Attila a rămas de nepătruns pe vecie. El este considerat de către posteritate drept unul dintre cei mai feroce şi enigmatici eroi ai Istoriei.

După ce a învins în primăvara anului 451 o armată de mai multe popoare barbare şi a dat foc localităţii Metz, din Galia, a fost definitiv bătut de o altă armată barbară, condusă de patricianul roman Aetius reprezentându-l pe împăratul Valentinian al III-lea, mare cunoscător al hunului, pe câmpurile de lângă satul Maurica (sau Mauriacus).

Se crede că Attila a fost îngropat undeva în albia fluviului Tisa, deturnată temporar pentru această ocazie. La tron i-a urmat fiul său Ellac. Attila a rămas cunoscut ca un erou sumbru, fără milă, care iubea enorm războiul.