Ludovic al XVII-lea s-a născut la Versailles la 27 martie 1785. El a fost închis în turnul Temple cu părinţii săi, sora sa şi mătuşa sa din partea tatălui la 13 august 1792, după căderea lui Ludovic al XVI-lea.
Rege al Franţei pentru ţările Europei şi insurgenţii francezi la 21 ianuarie 1793, a fost răpit de lângă mama sa la începutul lui iulie 1793 şi încredinţat lui Simon, la Temple. În octombrie 1793, el a destituit-o pe mama sa (care v-a fi judecată). Sora sa, care nu-l văzuse i-a spus: “El a crescut fără să se dezvolte.” Un cercetător crede că băiatul nu este Ludovic al XVII-lea ci un înlocuitor. Înlocuirea ar fi avut loc în iulie precedent. În acest caz, Doamna legală, sora lui Ludovic XVII-lea, ar fi minţit.
În ianuarie 1794, Delfinul este închis într-o cameră de la Temple. Paznicul Simon a trebuit să aleagă între locul său la Temple şi mandatul său de municipal la Comuna din Paris. Nu de a-l înlocui pe Ludovic al XVII-lea! Copilul îşi primea hrana printr-o mică vizetă. Trăia în penumbră. Comisarii care s-au succedat în fiecare zi pentru a-l păzi nu puteau să-l vadă. Şi el nu primea nici vizita doctorului.
Robespierre, marele stăpân al Comitetului Salvării Publice, a fost mai târziu bănuit de a fi profitat de această situaţie pentru a fi răpit copilul şi a-l fi înlocuit cu unul mic bolnav. O hârtie, găsită la unul dintre agenţii săi politici după moartea sa, indica laconic ce măsuri trebuiau luate. Una dintre ele este interesantă: “Numiţi un bucătar, arestaţi-l pe cel vechi.”
Cel vechi era Gagnie, deja în serviciu la Versailles. El se lăuda că ar fi intrat în camera lui Ludovic al VII-lea, care i-ar fi declarat: “Ce vrei prietene? Vreau să mor.” În timpul Restaurării s-a atesta că copilul era fiul lui Ludovic al XVI-lea.
Răpit sau nu, Robespierre a murit la 28 iulie 1794, din cauza unui glonţ în gură în timpul cuceririi Hotel de Ville de secţiunile revoluţionare favorabile Convenţiei aflată în rebeliune. Nu a putut deci vorbi în faţa unui tribunal dacă l-a răpit sau nu pe delfin. Locul său a fost luat de Barras. Acesta s-a grăbit de a se duce la Temple şi a găsit un băiat slăbit în camera umedă. Mai târziu, istoricii l-au bănuit de a-l fi răpit pe Ludovic al XVII-lea. El a declarat, în 1803, în timpul unui dineu că-l vedea spânzurat pe nebunul Corsican (Bonaparte, adică, cel care-l răsturnase de la putere) şi ştia că Ludovic al XVII-lea trăia. Dar la căderea sa şi nici mai târziu, nu a făcut apel la cutia lui secretă. A decedat în 1828.
Barras l-a pus la dispoziţia Delfinului pe creolul Christophe Laurent, un protejat de-al său. Condiţiile de viaţă ale copilului s-au ameliorat puţin. Curând, Laurent a fost asistat de Gomin, iar în martie 1793, primul a părăsit Temple: mama sa se afla pe moarte şi trebuia să plece în Antile. De fapt, mama sa murise de 20 de ani!
Gomin a fost înlocuit de Lesne. În mai 1795, au fost chemaţi medicii pentru a-l vizita pe Ludovic al XVII-lea. Starea bietului băiat se degradase şi la 8 iunie 1795 a murit. Doctorul Pelleton i-a prelevat inima şi a păstrat-o la el.
Începând cu 1798 a început saga falşilor “delfini”. Un anume Hervagault, evadând pentru a “n” a oară, a anunţat că este Ludovic al XVII-lea (zvonurile circulau din 1795 privind supravieţuirea lui Ludovic al XVII-lea). El a fost judecat şi-şi va sfârşi zilele în puşcărie în 1812.
De reţinut însă că la una din evadările precedente, tatăl său nu a vrut să-l recunoască!!
La Restauraţie, au apărut alţi pretendenţi, Bruneau şi un dandy, “Baronul de Richemont”, iar în Prusia, Naundorff. Urmele lui s-au descoperit în 1809. În 1819-1820, l-a contactat pe ducele de Berry, fiul viitorului Charles al X-lea. În 1830 s-a dus în Franţa bucurându-se de ospitalitatea partizanilor săi. Unele persoane care l-au cunoscut pe Ludovic al XVII-lea au recunoscut în el pe fiul Mariei Antoanetta. Dar ce pot valora aceste mărturii după 40 de ani?
Naundorff a dat informaţii despre viaţa Delfinului. Avea oare recunoaşterea oamenilor pe care i-a întâlnit?
Naundorff a fost în cele din urmă expulzat din Franţa. A trăit la Londra; el a fondat o religie, apoi a plecat în Ţările de Jos unde a pus o bombă cunoscută sub numele de “bomba Bourbon”. Regele l-a autorizat de a purta numele de Bourbon. Naundorff a murit la 10 august 1845 la Delf. Partizanii săi s-au bătut decenii întregi pentru recunoaşterea sa. Familia sa există. O ramură trăieşte în Franţa, alta în Canada şi în 1954 a avut un proces.
În 1999-2000, inima micuţului decedat la 8 iunie 1795 a fost supusă analizei prin metoda AND. Rezultatul a fost că inima examinată era cea a unui părinte al Mariei Antoanetta, deci în principiu a lui Ludovic al XVII-lea. Oficial, s-a pus capăt acestei enigme. Dar unii au avansat ideea că inima este cea a fratelui lui Ludovic al XVII-lea, decedat în 1789. Inima acestui copil a dispărut sub Restauraţie. Un medic legist a afirmat în cursul unei emisiuni televizate în ianuarie 2007 că ar fi bine să se facă diferenţa între o inimă îmbălsămată (fratele lui Ludovic al XVII-lea) şi alta la fel (inima decedatului din 1795).
