La sfârşitul lunii mai 1933, Iosif Vissarionovici Stalin s-a decis să pună în aplicare un vast plan diabolic de curăţire a oraşelor Moscova şi Leningrad de toate elementele refractare sovietelor.
Pe o insulă de 3 km lungime şi 500 de metri lăţime, pierdută în pustietate, din mijlocul fluviului siberian Ob, numită Nazino, situată la 800 kilometri nord de Tomsk (în sec. XVII, marele drum al Siberiei care lega Rusia de China trecea prin acest oraş strategic şi militar), din ordinul lui Stalin aici s-au deportat 6000 de persoane.
Oamenii au fost debarcaţi pe insuliţă fără provizii şi unelte, doar cu hainele pe care le avuseseră pe ei în momentul arestării şi fără niciun adăpost, lăsându-i să se devoreze unii pe alţii din cauza unei foame cumplite!
Deportaţii erau supravegheaţi de paznici recrutaţi dintre localnici, care au fost foarte repede depăşiţi de evenimente şi de comandanţii lor, profitori ai unei situaţii incredibile şi dramatice. Cei mai slabi dintre victime au căzut rapid pradă bandelor de canibali care s-au format pe insula groazei Nazino, fiind devoraţi prin acte de canibalism. Orăşenilor morţi li se scoteau dinţii din aur şi erau vânduţi apoi paznicilor în schimbul hranei.
Vassili Arsenievici Velichko a efectuat un raport privind aceste evenimente tragice care a ajuns la Stalin. Nefericiţii de pe insula Nazino erau formaţi din mici delicvenţi recidivişti, dar imensa majoritate se compunea din vagabonţi şi ţărani dekulakizi care-şi părăsiseră satele şi erau fără acte, se menţiona în raportul arhivat la Novossibirsk. Printre ei se aflau şi victime ale NKDV-ului.
Acestea au fost arestate în timpul declanşării operaţiei de epurare comandată de Stalin şi după ce au fost transportate de la Moscova la Leningrad, au fost duse cu trenul la Tomsk.
Din oraş, prizonierii au fost evacuaţi spre lagărul Alexandro-Vakovskaia mai la nord. Autorităţile locale nu erau însă pregătite să facă faţă unui număr atât de mare de deportaţi trimişi de la centru şi au intrat în scurt timp în panică. Printre ei se aflau şi 332 de femei. Imediat, cu barje fluviale, noii veniţi au fost duşi până la Nazino. În timpul transportului au murit cel puţin 27 de persoane.
În prima noapte a calvarului a nins şi deportaţilor abandonaţi nu li s-a adus de mâncare timp de patru zile! Numai în prima zi, au fost îngropate 295 de persoane. Haosul era total.
Scandalul a izbucnit în scurt timp şi în septembrie 1933, comitetul regional al partidului comunist din Siberia occidentală, din ordinul expres al lui Stalin a alcătuit o comisie care să ancheteze evenimentele din insula Nazino.
Dintre cei 6000 de deportaţi care au fost abandonaţi la Nazino, numai 2200 au supravieţuit după doar trei luni petrecute pe insulă într-un mediu ostil şi inuman. Oamenii au poreclit locul terorii Insula canibalilor.
