În 1908 şi 2002, în Tunguska, Siberia (Rusia), au avut loc explozii colosale. Următoarele pasaje sunt o transcriere a unui interviu filmat de Vallery Uvarov, de la National Security Academy din Rusia, realizat de Graham W. Birdsall, editor al revistei britanice UFO Magazine.
Interviul a avut loc cu ocazia celui de-al 12/lea Festival de Film/Congres internaţional privind OZN – urile care s-a ţinut între 2-8 februarie 2003 la Laughlin, în Nevada, SUA.
GB: Care este titlul dvs. oficial?
VU: Sunt şef al serviciului de cercetări si de informări ştiinţifice şi tehnice privind OZN-urile de la National Security Academy, avand sediul in St. Petersburg, in Rusia.
GB: Este vorba de o agenţie guvernamentală rusească oficială?
VU: Absolut. Sunt sub ordinele a două persoane, care trebuie să dea socoteală superiorilor lor direct care nu este altul decât preşedintele nostru (Putin).
GB: Din ce constă exact munca dvs.?
VU: Activităţile noastre de cercetare se împart în două. Mai întâi, analizăm constant datele care ne parvin din lumea întreagă. Extragem atunci din baza noastră de date informaţiile pe care le considerăm cele mai interesante, după ce le-am atribuit un cod de culoare (roşu sau galben). Aceste informaţii sunt imediat difuzate în diverse servicii din întreaga Rusie.
Alt aspect al cercetărilor noastre decurge din următoarea întrebare: OZN-urile există sau nu? Suntem siguri că există dar ce se ascunde în spatele activităţii lor, care este interesul lor? Pentru noi este punctul cel mai important şi pe el nu concentrăm în principal investigaţiile noastre.
GB: Există o cooperare activă între NASA şi responsabilii domeniului aerospaţial rus, din punct de vedere tehnic, ştiinţific şi poate chiar militar. Sunteţi în contact sau aveţi legături cu organizaţii străine similare cu cea a voastră?
Pot să vă spun, cu toată onestitatea, că cu două zile înainte de a mă îmbarca pentru SUA, am avut o întrevedere cu… să le zicem, patronii mei. S-au arătat foarte interesaţi pentru o cooperare cu alte organizaţii… să zicem, prietenii noştri occidentali. Pot deci să vă spun că această misiune particulară nu este decât la începuturile sale. Sunt însărcinat de a găsi cele mai bune persoane. O dată ce asta va fi făcut, şi când etapa următoare va fi activă, vom putea să facem câteva avansuri concrete.
GB: Puţin mai devreme, în afara camerei, aţi făcut aluzie la anumite dezvoltări importante privind explozia de la Tunguska din 1908. Puteţi să ne spuneţi oficial de ce credeţi că cunoaşteţi cauza sa?
VU: Nu-i pur şi simplu o supoziţie; cunoaştem cauza. A fost un meteorit, dar un meteorit care a fost distrus de… să zicem, o rachetă. Această rachetă a fost generată de o instalaţie materială. Nu ştim cine a construit-o însă ea a fost construită cu mult timp în urmă şi se situează în Siberia, la mai multe sute de kilometri nord de Tunguska. Pot să vă spun că ancheta noastră a revelat că a avut loc mai mult de o explozie la Tunguska. Ultima dată când această instalaţie a tras o rachetă a fost la 24 şi 25 septembrie anul trecut. Americanii… posedă trei baze… şi ei, de asemenea, au remarcat această explozie.
GB: Scuzaţi-mă însă unii vor spune că asta pare ceva science-fiction.
VU: Ştiţi că atunci când vorbim de adevăruri care se ascund sub acest subiect, nu o facem decât cu cei care înţeleg importanţa inerentă a subiectului. Şi ştiţi că avem de a face cu o tehnologie mult mai avansată decât a noastră, cu o tehnologie capabilă de a face lucruri care ne sunt imposibile.
GB: Puteţi să ne daţi mai multe precizări asupra amplasamentului acestei instalaţii?
Căutaţi situl exploziei de la Tunguska. La sud-est se găseşte celebrul mare lac Baikal. Deasupra, către nord, un imens teritoriu steril practic nelocuit se întinde pe 100.000 km. Aici nu se găseşte niciun oraş şi niciun sat. Acolo am localizat instalaţia…
GB: Sunteţi la curent cu povestirile stranii sau zvonurile privind ceea ce se numeşte planeta X? Dacă un nou corp celest ar fi intrat în sistemul nostru solar, astronomii l-ar fi detectat cu siguranţă şi i-ar fi semnalat prezenţa.
VU: Nu ştiu ce cred cercetătorii occidentali dar ai noştrii afirmă că nu avem de ce să ne temem. Am auzit oameni vorbind despre o rotaţie de 3600 de ani pentru această planetă, care se găseşte pe o orbită similară celei a Terrei dar în urma Soarelui. Ştim că această planetă şi instalaţia din Siberia au o strânsă legatură. Permiteţi-mi să vă spun că eu cred că instalaţia menţine această planetă pe o orbită stabilă. Dacă aceasta s-ar fi schimbat, schimbându-şi orbita, tot sistemul solar va deveni instabil.
În sânul asociaţiei, suntem siguri că această planetă este locuită şi că instalaţia este construită pentru a proteja la urma urmei pe locuitorii săi şi pe noi-înşine. Suntem convinşi că nu se va întâmpla nimic periculos. Totul este sub control. Investigaţiile noastre au arătat că Terra avea un impuls – o frecvenţă perfect regulată care afecta absolut totul, orice lucru viu. Acum 12.500 de ani, acest impuls corespundea unui număr de 360 de zile din an – studiaţi vechiul calendar egiptean – şi atunci un asteroid a lovit Terra.
Credem că orbita Terrei a fost modificată, artificial, pentru a contrabalansa asta. Planeta noastră s-a îndepărtat de Soare, până la a atinge un impuls de frecvenţă de 365. Asta ne-a făcut să credem că avem prieteni, prieteni care veghează asupra noastră, în tăcere.
Nu au lăsat, şi nu vor lăsa viitorului, o planetă, o cometă sau un asteroid să lovească şi să distrugă Terra. Este, pentru noi, un punct perfect clar astăzi. Şi a spune că există unii care doresc să doteze spaţiul cu arme… pentru a vă spune adevărul, ne face rău tuturor celor care suntem implicaţi în acest proiect: suntem acolo, pe cale de a ancheta asupra acestei instalaţii, şi asupra altor lucruri, lucruri materiale, construite nici de ruşi nici de americani ci de altcineva, de cineva originar din spaţiul extra-atmosferic. Ce tristeţe să ne imaginăm ce s-ar putea întâmpla dacă spaţiul ar fi dotat cu arme.
Voi vorbi deschis. Această instalaţie posedă un sistem electric, o sursă de energie. Am localizat-o. În timpul conflictului din fosta Iugoslavie am remarcat pentru prima oară o creştere a acestei energii. Asta ni se părea incredibil dar ştim acum că această instalaţie reacţionează la conflicte şi bulversări sociale.
O parte din cercetările noaste implicând de a săpa în vechi registre şi documente de arhive, am dat brusc peste peste textele lui Echutin Apposs Alanhor. Le vom numi ale lui Alanhor şi ele sunt vechi de cel puţin 4.000 de ani. Ele descriu instalaţia, în termeni ştiinţifici, relativ la ceea ce s-a petrecut. Este stupefiant.
M-am dus acolo de două ori. Prima dată, echipa noastră a detectat niveluri ridicate de radiaţii. Trebuie să adaug că erau foarte periculoase, nu ne puteam proteja. Rarii locuitori ai regiunii au auzit desigur vorbindu-se de instalaţie şi ne-au descris-o. Au vorbit de structuri asemănătoare metalului şi ni le-au desenat. Am descoperit totul pe o hartă. Dar aceşti oameni, familiile lor şi animalele sufereau de boli datorate iradierii.
Nivelurile de radiaţii sunt continuu controlate de şase ani şi astăzi toată lumea – inclusiv animalele – a golit pădurea. Lăsaţi-mă să vă mărturisesc ceva despre explozia de la Tunguska, ceva despre care nu am mai vorbit. Cu două luni înainte de explozie, toate animalele au fugit din regiune. S-a spus că instalaţia s-a pus sub tensiune pentru a se ocupa de asteroid. Aceasta a fost însoţită de o creştere a radiaţiei. Acelaşi lucru se produce actual, chiar astăzi.
GB: S-a prevăzut de a se face o altă expediţie în regiune şi de a vizita instalaţia?
VU: Radiaţia este un factor de luat în considerare dar, da, o altă expediţie este prevazută…
Nu vrem să ascundem nimic. Vom fi fericiţi de a primi participanţi din lumea întreagă dar persoanele pe care le vizităm trebuie să fie responsabile în ochii lumii. Vreau oameni oneşti, deschişi şi transparenţi, doritori de a coopera şi de a difuza informaţiile ştiinţifice.
