Cartea “The End of Plenty: The Race to Feed a Crowded World” (“Sfârșitul abundenţei: cursa pentru a alimenta o lume suprapopulată”), recent apărută, preconizează o revoluție albastră și o revoluție de trandafir pentru a face față creșterii populației lumii.
În 2050, Pământul ar trebui să aibă 9.000.000.000 guri de hrănit. Va trebui să se producă atât de multe alimente cât s-a produs de la începutul agriculturii pentru a hrăni toată lumea, spune Joel K. Bourne Jr., fostul redactor-șef al National Geographic la NPR, un radio public din SUA.
Creșterea demografică este cu atât mai problematică deoarece am ajuns la sfârșitul revoluției verzi a secolului trecut. Randamentele au atins un plafon, chiar dacă există inovații care stau să vină în OMG-uri, cum ar fi orezul C4 care ar putea crește producția cu 50% sau orezul care poate rezista chiar inundațiilor.
Ce soluţii pentru viitor avem? Specialiştii au pus la punct câteva planuri şi au soluţii ingeniase. Într-un moment în care mai mult de 800 de milioane de oameni suferă de malnutriție cronică și o treime din populația lumii are deficienţe alimentare, Joel K. Bourne Jr. susține în cartea despre care facem referire, publicată în iunie, o rețetă de soluţii.
Dincolo de inițiativele bune deja lansate, cum ar fi reducerea emisiilor de carbon sau schimbarea poziției bisericii catolice privind schimbările climatice, propune o mai bună utilizare a aprovizionării noastre de apă, precum și producerea de mai multe proteine cu acvacultură, care promite să fie revoluția albastră.
Inspirat de exploratorul oceanografic francez Jacques Cousteau, sistemul speră să înlocuiască cu succes vânătorii-culegătorii prin cultivatori marini. Trebuie să se reducă, de asemenea, cererea de alimente pe bază de biocombustibili, ceea ce va deschide 10% din terenurile agricole din SUA și 15% în Europa, peste noapte. În aceeași logică, i se pare esențial să se reducă consumul de carne, creând o economie de cereale.
Dar factorul cheie rămâne o rată a natalității în scădere. Tranziția demografică poate fi accelerată mai ales în regiunile în care suprapopularea este foarte puternică. Prin urmare, trebuie să se facă educație sexuală și în ceea ce priveşte oportunitățile de echilibrare între femei și bărbați. Reducerea ratei demografice şi a face ca jumătate din populație să fie mai productivă. Acestea sunt bazele unei adevărate revoluţii de trandafir, susţine autorul cărţii care face vâlvă.
Joel K. Bourne Jr. subliniază necesitatea de a reduce disparitățile de pretutindeni, mai ales acolo unde producția ar fi la un sfert faţă de alte zone, deci mai puțin eficientă. O idee cu care nu este însă de acord Mark Bittman, de la New York Times!
Într-un editorial din 2014, acesta din urmă scrie că a crește randamentele pentru a alimenta săracii ar echivala cu a produce mai multe maşini şi avioane, astfel încât toată lumea să poată avea unul. Potrivit lui, problema de bază nu este “Cum să se hrănească 9 miliarde?”, ci cum să se reducă sărăcia. Problema este că preţurile sunt prea ridicate. Iar pentru o parte a populaţiei din unele zone, pur şi simplu a se hrăni, este mult prea scump.
