Tăblițele de lemn de la Vindolanda au fost descoperite pe situl arheologic al fortului roman de la Vindolanda (numit și fortul roman de la Chesterholm, construit în provincia romană Britania, situat în nordul Angliei, în apropiere de zidul lui Hadrian și pe drumul de la Stanegate) în 1973.
Cele 86 de tăblițe din lemn au fost descoperite în primul an și câteva sute de descoperiri continuă să fie scoase mereu la lumina zilei de către arheologii britanici. Ele au fost depuse în Muzeul Britanic, iar textele celor 752 dintre acestea au fost transcrise, traduse și publicate în 2010.
În urma săpăturilor efectuate în 2017, realizat de arheologul Andrew Birley, din adâncul unei gropi, au fost extrase 25 de noi bucăți de tăblițe din lemn, cea mai mare parte din stejar, dar, de asemenea, mesteacăn și arin.
Tăblițele sunt date din secolul I și secolul II era noastră, ceea ce le face elemente contemporane ale zidului lui Hadrian, situat nu departe de Vindolanda.
Tăblițele din lemn sunt de fapt scrisori destinate sau scrise de membrii garnizoanei Vindolanda, familiilor și sclavii lor. Astfel de documente au mai fost găsite și în altă parte, în special pe papirus, dar documentele de la Vindolanda sunt unice, deoarece sunt scrise cu cerneală pe un suport din lemn.
Primele 86 de tăblițe au fost descoperite de arheologul Robin Birley în timpul săpăturilor efectuate în 1973 pe o clădire din fața zidului lui Hadrian, într-un depozit. Specialiștii au stabilit că ele provin din anii 85 – 105, cu excepția unei tăblițe din lemn care datează din timpul împăratului roman Dioclețian (între 284 – 305).
Din păcate, scrierea de pe tăblițe a dispărut în contact cu aerul, dar un tratament special realizat în laboratorul Muzeului Britanic le-a stabilizat și le-a făcut mai ușor de citit.
Unele dintre tăblițe sunt din lemn neted, scrise cu cerneală. Altele erau acoperite cu ceară. Faptul de a avea tăblițe concepute să fie scrise în cerneală este o noutate tehnologică, a cărei origine este probabil anterioară. Tăblițele de ceară sunt însă cunoscute, larg răspândite și utilizate ca documente legale. Dar tăblițele scrise cu cerneală sunt foarte rare în partea latină a Imperiului Roman, iar tabletele Albertini, au apărut mult mai târziu, în secolul al V-lea, în epoca năvălirilor vandale. Cantitatea de tăblițe din lemn găsită la Vindolanda demonstrează totuși utilizarea frecventă a acestui mijloc de comunicare umană.
Tăblițele sunt din lemn de tei, un lemn rezistent la torsiune și au o grosime de 8 până la 10 cm pe latura și o grosime de 1,5 până la 8 mm. Exteriorul are un spațiu circular pentru a plasa un sigiliu, astfel încât acesta exclude un document cu valoare juridică sau contractuală. Unele surse literare evocă tăblițe din tei, în special istoricul roman Dio Cassius, apropiat de împăratul Severus și, de asemenea, istoricul roman Herodian.
Tăblițele din lemn sunt prezentate ca poliptici și sunt scrise pe o parte și pliate în stilul acordeon. Ele au fost utilizate pentru conturi, note sau minute ale documentelor. Conținutul lor include corespondență privată, precum și elementele contabile de inventar al hranei pentru soldații sau ofițerii garnizoanelor romane din localitate.
Tăblițele din lemn de le Vindolanda sunt un document neprețuit pentru a cunoaște condițiile de viață ale unei garnizoane în epoca romană.
Dar sunt și mai valoroase pentru paleografia de la sfârșitul primului și începutul celui de-al doilea secol di era noastră și confirmă uniformitatea scriiturii romane cursive în întregul Imperiu Roman.
