Un studiu arată că urşii sunt din ce în ce mai stresaţi din cauza vânătorilor. Ei au învăţat să se descurce noaptea pentru a supravieţui.
Prin asta, în curând s-ar putea schimba total viziunea noastră privind vânătoarea. De altfel, specialiştii în conservare realizaează că nu depinde numai numărul de animale ucise în ceea ce priveşte animalele sălbatice. Imediat ce-şi scot armele, vânătorii ştiu că prada lor îşi va schimba comportamentul. Ursul detectează o prezenţă de la 50 de metri şi aleargă foarte repede, cu aproximativ 50 km pe oră. Există şi unele efecte indirecte, extrem de periculoase care acum se iau în calcul, cum ar fi faptul că aceste animale ar putea să nu se mai reproducă.
Este ceea ce propune un studiu remarcabil care s-a efectuat în Suedia şi Norvegia, pe urşi bruni. În pădurile din Scandinavia există mulţi urşi iar vânătoarea lui este permisă, într-un mod controlat. Sezonul de vânătoare se deschide la sfârşitul lunii august şi se încheie o lună sau două mai târziu, imediat ce cota a fost atinsă (între 45 şi 75 de animale conform fiecărui an).
Studiul a avut în vedere 78 de urşi prevăzuţi cu GPS-uri implementate pe corpurile lor care au fost urmăriţi timp de şapte ani consecutiv (2003-2010) cu două săptămâni înainte şi două după terminarea sezonului de vânătoare.
În afara sezoanelor de vânătoare, animalele izolate ies mai des ziua, dorm la amiază şi ies din nou la crepuscul. Ele petrc astfel în jur de 12 ore în căutarea hranei şi dorm la miezul nopţii. Dar la sfârşitul lunii august, când în pădure se aud focurile de armă şi haite de câini gonind şi lătrând, se întâmplă contrariu. Animalele nu ies în timpul zilei că noaptea însă pentru perioade scurte.
Femelele cu copii nu şi-au modificat radical comportamentul dar s-au mutat în zone mai retarse şi inaccesibile omului.
Schimbările de comportament ale urşilor cauzate de vânătoare intervin într-un moment al anului în care aceştia trebuie să acumuleze rezerve mari de grăsime pentru a trece peste iarnă. Această perioadă crucială declanşează la ei un fel de bulimie numită hiperfagie, adică o tulburaţie de alimentaţie recentă. În Scandinavia, au loc ierni lungi şi reci iar femelele cresc în medie cu 65% masa lor corporală.
La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, urşii, elanii şi renii se hrănesc cu fructe de pădure, alune şi ghinde. Dar mâncând noaptea, urşii nu pot distinge fructele de pădure coapte, care sunt bogate în elemente nutritive. Prin urmare, vânătoarea ar putea avea un incident indirect asupra reproducerii.
Cercetătorii se întreabă daă momentul vânătorii nu ar trebui să fie schimbat cumva şi trag un mare semnal de alarmă.