Magia neagră este magia a cărei utilizare este în mod inerent malefică. A face vrăji înseamnă de a face rău. Iar cei care o folosesc, vrăjitoarele specializate, de obice, riscă de a atrage atenţia creaturilor rele, pentru Am intrat în panică. De atunci, a început un adevărat coşmar pentru mine.
Într-o seară, l-am privit uimită şi l-am întrebat:
– De ce-mi faci asta?
– La ce te referi?
– De ce mă trădezi cu o femeie de nimic?
– O ştii ?!
– Nu-s proastă, Lucian. Am cunoscut-o pentru că toată lumea din cartierul ăsta vorbeşte numai despre aventura voastră.
– Zău?
– Te asigur. Ai creat o situaţie imposibilă. Ne faci de râs! Tu, te faci de râs, în primul rând!!
Nu ştia ce să mai răspundă, cred. Tăcea. Era vizibil încurcat. Nu avea ce să-mi explice, ştiam prea multe şi nu-mi convenea, normal. L-am intimidat, l-am ameninţat, vorbeam întruna, fără să-l las să răspundă. Izbucnirea mea, firească, l-a tulburat imens şi l-a surprins.
– Şi copii? Ce facem, Lucian?!
Mi-era frică de ce avea să spună însă recunosc că l-am provocat. Eram foarte răutăcioasă. El, mă privea cu coada ochiului şi stătea cu capul plecat, vinovat. Deodată, a aruncat o privire iritată şi m-a întrebat pe un ton neutru:
– Vrei să plec?
– Eşti tatăl copiilor. La ei nu te-ai gândit?
L-am atacat acolo unde îl durea cel mai tare. Este sensibil la copii noştri şi cu asta, l-am pus cu botul pe labe, cum se spune. Am discutat mult (mai mult eu) şi am hotărât să ne mai dăm a doua şansă.
Nu l-am crezut deloc! Dacă apucase pe calea aventurii, mi-l închipuiam cu greu că se va potoli. Dar am admis că trebuia să încercăm, măcar de dragul copiilor. Ei, nu aveau nicio vină.
Lucian a îngenunchiat în faţa mea şi şi-a cerut scuze, ca un adevărat cavaler. Practic, totuşi, l-am iertat cu jumătate de suflet. Şi din nou am devenit un cuplu şi aparent, o familie unită. Lumea se minuna şi probabil că mă şi compătimeau. Dar cine nu face sacrificii sau compromisuri? Eu le-am făcut de dragul copiilor noştri, să fie clar.
Nu este un fleac, vă asigur. Mi-am călcat pe suflet pentru că am şi eu principii şi orgoliu. Dar l-am auzit plângând în hohote, se căia amarnic. Sufeream împreună. Durerea ne-a unit.
Şi m-a durut prea mult, din păcate. Peste câteva zile, iar am dat peste un mesaj venit din partea acelei femei, care îl dojenea pentru faptul că fusese foarte slab, în opinia ei, în faţa mea şi cedasem în faţa furtunii. Nu a abandonat-o, după cum mi-a promis, ci o vreme nu a mai vizitat-o, atâta tot.
O amânare până trece furtuna. Chestia a deranjat-o pe tipă, care nu s-a împăcat cu gândul să rămână singură. Nici eu! Am intervenit aşadar energic şi iar ne-am certat la cuţite.
I-am cerut imperativ ca povestea lor să se termine, altmiteri să se mute la ea. Jucam cartea tare! Lucian nu s-a mai temut şi a ripostat la fel de energic, spre surprinderea mea.
A doua zi, s-a mutat la ea, într-adevar. A fost un mare şoc pentru mine. M-a luat în serios. Am fost debusolată, confuză. Ce urma? L-am forţat să plece… iar el nu a stat pe gânduri. Cumplit. Credeam că mă iubeşte, că ţine la familia lui şi că era sincer atunci când a făcut zeci de jurăminte.
Dar acum mă îndoiesc. Spera să câştige timp pentru a putea apoi să-şi reia vechile metehne de aventurier sentimental. Cum să ai încredere într-un asemenea soţ?
Trăiam zile confuze, dure. Copii plângeau şi mă întrebau neîncetat despre tatăl lor. Când va veni? Nici eu nu ştiam şi nici dacă o va mai face vreodată. Destinul meu atroce m-a întărit şi am învăţat că uneori trebuie să iei şi taurul de coarne şi să încerci să te descurci singur.
S-au întâmplat lucruri îngrozitoare. Ea m-a hărţuit, m-a ameninţat şi mă blestema ori de câte ori mă suna, chiar şi-n miez de noapte. Pentru ce? Ce rău i-am făcut? Îl avea! Ce mai dorea de la mine? Este o poveste amară. Lucian nu a revenit acasă. Trăieşte cu această femeie periculoasă şi refuză să-şi vadă copiii. Parcă i-a luat minţile femeia aia, nu ştiu ce să mai zic.
Mă întreb dacă el are un suflet. Nu simt ură ci doar compătimire pentru Lucian.
Sorina
