Fortăreaţa bizantină din Haidra (sau Henchir Haidra), situată în vestul Tunisiei, la câţiva kilometri de frontiera cu Algeria, cunoscută şi sub numele antic de Ammedara (sau Ad Medera), constituie unul dintre cele mai vechi oraşe romane din Africa fondat în secolul I î.e.n.
Aici s-a instalat Legio III Augusta, unica legiune romană din Africa (menţionată în surse sub diferite nume: exercitus Africae, exercitus provinciae Africae, legio III Augusta şi exercitus africanis), în timpul domniei lui August.
Fortăreaţa i-a frapat pe toţi călătorii care s-au suscedat pe sit prin amploarea sa (ocupă peste două hectare), prin poziţia sa spectaculoasă la marginea unui râu care nu seacă decât foarte rar, în timpul unei secete profunde. Ea a fost descrisă frecvent. De pildă, în 1883, de H. Saladin, apoi de Charles Diehl şi Denys Pringle (1981).
În 1930 s-a efectuat o restaurare şi s-a consolidat durabil zidul fortăreţei din partea sa orientală. Dar cealaltă parte a pierdut constant, din cauza râului, care a provocat stricăciuni mari şi ameninţă ansamblul.
Din 1993, au avut loc trei campanii de restauraţie franco – tunisiene pentru amenajarea zonei interioare a citadelei şi studiul instalaţiilor militare, sau pentru implantarea oraşului roman: s-a încercat de a se verifica, de exemplu, ipoteza formulată de mai multe ori potrivit căreia tabăra legiunii a 3-a Augusta, cantonată la Haidra până în anul 75 după Christos înainte de a se muta la Thevesta şi Lambesa, s-ar fi putut găsi cu adevărat pe acest amplasament. În lucrarea lui Procop, De Aedificiis, există două menţiuni, din care una este discutabilă, atestând faptul că ea făcea parte dintr-un program de construcţii militare întreprins după recucerirea Africii de la vandali de către Justinian, fără îndoială în timpul celei de-a doua prefecturi a pretorianului lui Solomon, între 539 şi 544, pentru a opri ameninţarea pe care o reprezentau triburile maure.
Amplasamentul citadelei de la Haidra avea o importanţă strategică. Poate de aceea, în sec. I aici s-au instalat cartierele de iarnă ale legiunii a 3-a, care se găseau astfel la intersecţia marii axe Cartagina – Lambesa, şi a mai multor alte drumuri către nord şi nord – vest (către Hippo Regius şi în special Cirta), nord – est şi sud (spre Thelepta, Capsa şi Tripolitania). Construcţia citadelei în secolul VI i-a conferit funcţia de supraveghere.
Dar ea avea un loc cheie într-un sistem de fortificaţii mai amplu, care cuprindea în principal arcul lui Septmiu Sever, la intrarea în oraş în partea de est, transformat în bastion de bizantini după cum o atestă tehnica de construcţie. Arcul a fost înglobat în ziduri masive, completat de avanposturi care nu au fost niciodată studiate. Mai sunt şi alte edificii în această situaţie pe sit. Fortăreaţa este vastă şi are forma unui patrulater cu laturi neregulate care depăşeşte 200 de metri în lungimea sa cea mai mare, şi 110 m în lărgime. Este instalată pe un teren în pantă abruptă spre nord, până la râu, ceea ce explică schimbările numeroase de orientare ale zidului.
Citadela a fost instalată chiar în inima oraşului roman. În nord ocupă o parte din ceea ce era fără îndoială forumul.
