Piaţa Victoriei din Bucureşti a fost din nou sub semnul entuziasmului, furiei, bucuriei de a fi altfel, îngrijorării şi speranţelor. Niciodată nu s-a văzut atât de multă lume tânără şi dornică de a nu fi nepăsătoare la incidentul provocat de ordonanţele guvernului, date la „miez de noapte, ca hoţii”, după cum ne-au declarat manifestanţii supăraţi.
N-am mai văzut niciodată atîta fantezie exprimată de geniul românesc: texte superbe şi pline de băşcălie, acide, altele acuzatoare şi pline de esenţă. Dar şi dimensiunea grafică a avut partea ei de cromatică şi de naturaleţe, o întreagă filozofie care de fapt marchează un eveniment istoric, la care am fost martori.
Am vorbit cu un tătic din Călăraşi care se afla în primele rânduri. A re un băieţel de 5 ani şi manifesta pentru viitorul lui, de care se teme. Nu vrea să trăiască într-o ţară plină de hoţi dar care ne mai şi conduc!
Tricolorul sau steagul Uniunii Europene fluturau în voie, se auzea imnul naţional, oamenii cântau sau săreau, exprimau o stare care îi unea şi conecta la ceva cu adevărat unic.
Este cel mai mare miting din istoria României! Suntem ferm convinşi. Şi încă ceva: nimeni nu era interesat de vreun partid din Opoziţie. Oamenii au venit să demonstreze în piaţă exclusiv pentru destinul şi viitorul lor, pe care le văd ameninţate, mai mult ca oricând după Revoluţie.
Marian Deaconu
