Științific este posibil pentru ființe dintr-un plan material de a trăi într-o atmosferă pe o altă planetă care ar fi prea caldă sau fatală chimic oamenilor, construind baze subterane sau orașe cu aer condiționat și protejate de elementele de la suprafață. Este de asemenea realizabil de a crea, pe suprafața altor planete, cupole cu o climatizare generând o atmosferă artificială identică celei de pe Terra.
Oamenii de știință americani admit că au deja tehnologia și planurile pentru a crea aceste baze pe Marte și nu pe Lună. Drept consecință, extratereștrii posedând tehnologie superioară pentru a crea OZN-urile în formă de disc care sunt detaliate în zeci de fotografii și documente în fișierele Proiectului Blue Book pe care l-a publicat U.S. Air Force, pot în mod logic să posede știința avansată pentru a crea astfel de baze pe suprafața lui Venus.
Fizicienii William Plummer și John Strong au stabilit că Venus ar putea avea mari zone cu temperaturi suportabile pentru om. Regiunile apropiate de polii venusieni nord și sud ar fi mult mai reci decât zonele examinate de sondele spațiale. Între altele, conform profesorului Alexander Lebedinsky, temperatura uzuală de la suprafața unei bune părți din Venus trebuie să fie de aproximativ 430 C, deși măsurătorile “radio-electrice” au indicat 7000 sau mai mult. Observații similare pot fi făcute pe suprafețe relativ reci de tuburi de gaz care sunt folosite în firmele de neon, pentru că echivalentul radio-electric al acestor tuburi este efectiv de mai multe grade! De altfel, delfinii, care sunt foarte inteligenți, cu o capacitate cerebrală mai mare decât oamenii, trăiesc în apă într-un mediu care ne-ar ucide rapid, fără echipament de plonjat și un aport de oxigen. Dar delfinii ar muri în mai puțin de o jumătate de oră în atmosfera noastră, cărora lor le este mortală!
Aceasta demonstrează că ființe inteligente, fizice, din piele și oase, pot trăi într-un mediu care ne-ar ucide și invers! Deci, cum de susțin “experții” că viața inteligentă nu ar putea trăi într-un alt stil de atmosferă și pe o altă planetă? În plus, la 2000 de metri sub ocean, sub presiuni care ne-ar sfărma instantaneu fără un echipament puternic corespunzător, biologii au găsit crabi, creveți, viermi vii în substanțe chimice toxice ieșind din fose eruptive de pe fundul mării. Aceste ființe se hrănesc cu produse chimice mortale pentru vii!
Această descoperire demonstrează faptul că căldura, presiunea și substanțele chimice care ne-ar ucide sunt perfecte pentru anumite tipuri de ființe fizice. Ne punem întrebarea: de ce nu ar putea trăi ființe pe suprafața lui Venus, acolo unde oficialii programului spațial al NASEI au înșelat publicul cu privire la adevărul vaselor interplanetare, spunându-ne că ar fi prea cald pentru viața fizică cu o atmosferă prea densă și gaze periculoase? De ce numeroase sonde americane aflate în orbită transmit date că însăși Terra este prea caldă pentru viața umană cu o atmosferă mortală, cu o insuficiență de oxigen, cu elemente ostile, pentru ca apoi să ne ceară să credem că datele furnizate de sondele care au survolat Venus sunt precise?
Dar temperaturi de 10000 au fost înregistrate în ionosfera Terrei la 300 km altitudine. Temperaturile date publicului plecându-se de la sondele venusiene sovietice și americane sunt în contradicție unele cu altele cu mai multe sute de grade, la fel cum și temperaturile date de diferite sonde americane pe Venus sunt de asemenea contradictorii. Toate astea demonstrează că există o mare confuzie. Dacă un satelit care se află în orbita Terrei trimite o măsură de temperatură din Alaska la fel de contradictorie ca datele de pe Venus, s-ar putea spune că acolo jos gheața ar avea 100 de grade!
Ni s-a spus că atmosfera lui Venus este de cel puțin 100 de ori mai densă decât pe Terra, deci cum ar fi posibil să se folosească o parașută pentru a încetini aterizarea unei nave pe Venus, atunci când în cadrul unor temperaturi de o asemenea importanță, mașinăria spațială ar coborî lent pe suprafață fără a avea nevoie de o parașută, cum se scufundă vasele pe un ocean? Această presiune este ca și cum am încerca de a parașuta vasul la 600 m pe fundul oceanului! De ce NASA contrazice aceste afirmații declarând că o parașută nu ar funcționa pe luna Titanului, pentru că acolo atmosfera (similară celei de pe Venus) este prea densă (ca pe Venus)?
Această informație a fost publicată în presă la 12 decembrie 1980 de către expertul spațial James Murphy. Atunci când sovieticii și-au pus sonda lor Venera pe suprafața lui Venus, aceasta a trimis fotografii excelente arătând o panoramă clară de coline și roci, semănând mult cu deșertele noastre de pe Terra în timp ce se aștepta ca o atmosferă de o asemenea densitate să producă fotografii de o totală obscuritate. Cum a putut fi cartografiată Venus prin radare într-o asemenea densitate atmosferică, avându-se în vedere că prin echivalență folosirea radarului pentru cartografierea fundului oceanelor noastre la o mare adâncime nu este posibilă?
În ianuarie 1972, a fost creat Departamentul Afacerilor Interplanetare având drept obiectiv de a cerceta și investiga științific OZN-urile, cât și de a încerca de a contacta pe ocupanții acestora dacă va fi posibil. S-au realizat dosare importante privind raportările aterizărilor de OZN-uri, observații și contacte.
La începutul anilor ‘50, guvernul canadian a pus în aplicare “Project Magnet” pentru studiul OZN-urilor. Directorul acestui proiect, Wilburt B. Smith, a scris public că un oficial de rang foarte înalt de la Pentagon a spus că OZN-urile erau cel mai mare secret pe care îl aveau, chiar mai mare decât cel al bombei H.
Această cercetare era atât de alarmantă încât Smith ar fi putut fi asasinat dacă ar fi publicat-o. Acest proiect secret a putut funcționa cu oameni de știință canadieni care au continuat să lucreze asupra invențiilor lui Nikola Tesla, unul dintre cei mai eminenți oameni de știință din istorie. El a inventat curentul electric alternativ/continuu, care a ajutat invenția radarului și numeroase tehnologii militare, fiind autorul a sute de invenții brevetate. Tesla a spus unuia dintre asociații săi că a inventat un sistem de comunicare interplanetar grație ideilor pe care i le-au dat venusienii!!
Dar “Project Magnet” l-a luat pe savant în serios. Acest raport detaliază un sit experimental de aterizare de OZN-uri complet secret construit de guvernul canadian în timpul tentativelor de a contacta OZN-uri pe care forțele lor aeriene le-au detectat în cer. Fostul ministru al apărării canadiene, Paul Hellyear, a admis public mai târziu că acest proiect chiar există. În acest timp, nu a menționat totuși ceea ce a raportat Smith. Proiectul a detectat de fapt un OZN real grație echipamentului lor științific.
Mai târziu, un grup de cercetare științifică pe care l-a condus, a stabilit comunicări cu un vas interplanetar pus pe sol care era, conform piloților săi, de pe Venus.
Arthur Matthews (originar din Quebec), care a fost o perioadă cel mai important asistent științific al lui Tesla, era implicat în acest contact. În plus, acest proiect raportează faptul că, pe când Matthews era pe cale de a perfecționa unele invenții incomplete ale lui Tesla, venusienii l-au ajutat cu instrucțiuni pentru a-și termina munca. Raportul enunță totodată mai multe invenții pe care venusienii le-au dat proiectului prin intermediul comitetului dr. Matthews, care au fost testate și au funcționat la perfecție. Venusienii se preocupau serios de degradarea mediului nostru cât și de pericolele energiilor fosile și ale testelor nucleare. Ei au alarmat guvernul pentru a încerca să oprească aceste practici. Și au oferit sisteme de energie alternativă nepoluantă și practic gratuită pe care liderii guvernului, care își conservă puterea grație multimilionarilor petrolului, gazului, cărbunelui și industriilor de război, le-au respins din “motive economice.”
Venusienii contactează oamenii de știință
Un vas interplanetar de pe Venus a coborât deasupra laboratorului științific situat pe lacul Beauport (Quebec). Alarma de detecție Tesla a rezonat, apoi a avut loc aterizarea. Arthur Matthews a ieșit pentru a privi acest incredibil vas spațial. Au ieșit două ființe care s-au îndreptat către omul de știință. El a precizat că acestea aveau aproximativ 1,80 m, le putea discerne părul auriu și ochii albaștri luminoși în claritatea stelelor. Venusienii emanau o aură de fericire și o sănătate perfectă. Omul de știință putea să resimtă o vibrație irezistibilă de bunătate provenind de la extratereștri.
Atunci, ei i-au spus lui Matthews că au venit să arunce o privire asupra mașinii cu raze cosmice a lui Tesla pe care el dorea să o dezvolte. După un dialog de schimb științific, omul de știință a acceptat o vizită pe vas, care avea un inel din metal distant de circa 6 m de corpul central metalic și nu era conectat la corpul vasului prin niciun sistem vizibil, ci mai degrabă prin magnetism. Acest vas avea aproximativ 210 m în diametru și circa 90 m în înălțime. Nu avea niciun sistem de control vizibil în sala de control. În centru avea o platformă mare circulară cu o zonă echipată de sediu. Patru venusieni erau așezați cu spatele lor întorși către centru și priveau spre nord, spre sud, est și spre vest.
Acești piloți erau aleși special pentru puterea spiritului lor asupra materiei și făceau să funcționeze vasul prin controlul gândirii, ceeea ce teoretic poate fi înfăptuit proiectând undele creierului într-un calculator care reglează funcționarea vasului. Doi din acești piloți erau femei și Matthews a întâlnit o venusiană de o frumusețe fără vârstă care avea părul lung auriu, pielea frumos bronzată, o față superbă însă indescriptibilă reflectând o profundă pace interioară și o fericire supremă. Din ochii săi albaștri ca safirul emana o inteligență cosmică.
De la ea, a aflat multe despre viața pe Venus (este ceea ce a scris în “Project Magnet” omul de știință Smith).
Descrierea lui Venus
Apoi, omul de știință canadian a făcut o excursie pe planeta Venus. A văzut în picioare stâlpi din bazalt perfect șlefuiți. De pe o faleză neagră cădea apa de la mai multe sute de metri înălțime. Râurile aveau o apă frumoasă și clară, în timp ce lacul central era o masă perfect lină și multicoloră. Nu este apa așa cum o cunoaștem, căci reflexele luminii de toate culorile imaginabile acopereau suprafața strălucitoare a clopotului de apă pe care îl vedea pământeanul, se transformau în curcubeu. Ele se amestecau în nuanțe de verde, roz și violet. Tot acest decor de o splendoare ireală era completat de o mare întindere de iarbă verde, de palmieri grațioși etc.
Pe cerul venusian, deasupra căderii de apă, exista o sferă de cristal transparent. Ea semăna cu un clăbuc enorm de săpun de culoarea curcubeului. În jurul centrului vasului exista o bandă de metal de aur și la poli avea proiecții de aur. În jurul bandei aurite se găseau ferestrele.
Undeva, a văzut un munte înzăpezit și un fluviu mare care șerpuia. Mai târziu, Matthews a intrat într-un oraș venusian. Construcțiile aveau acoperișuri elipsoidale în prismă de cristal pe colonade circulare din marmură. Între construcții se găsea un paradis de vegetație verde. Deasupra caselor din cristal de culoare se aflau vase multicolore transparente. În înălțimea coloanelor de bazalt, un râu maiestuos, unde venusienii se plimbau pe faleze. La un nivel mai înalt, era o construcție mare cu o cupolă într-o prismă de cristal de culoare care servea de loc de adunare pe Venus.
Se afla o șosea vastă de palmieri maiestuoși care ducea la marea cladire a adunărilor, cu un amfiteatru mare înconjurat de gradeni. Un lac circular era umplut cu apă colorată care era suspendat în aer într-un mod în care se putea merge pe sub el. În Palatul Adevărului venusienii explicau cum și-au transformat planeta într-un paradis de abundență agricolă, de control climatic, de prevenire a dezastrelor naturale, astfel încât duceau o viață perfectă, cu confort maxim.
Interiorul vaselor lor era divizat în diferite nivele, nivelul inferior conținea 24 de vase luminoase, vehicule de suprafață și echipamente. Al doilea nivel conținea grădini, zone de divertisment, săli de distracție și de studii, cât și o sală de reuniune. Planșeul era acoperit cu o substanță suplă ca plasticul în timp ce pereții erau ornamentați cu tablouri frumoase. Venusienii făceau să-și crească fructele și legumele în navă folosind energia solară. Un perete transparent permitea călătorilor de a avea o vedere completă a spațiului.
Armata și secretul aterizării unei nave venusiene la Oahu
În 1972 au existat sute de rapoarte de vase zburătoare deasupra Maui, aterizări în anumite zone ale insulei cât și câteva contacte. Mai mulți martori au raportat că au văzut nave în formă de farfurie cu hublouri și cupole, similare fotografiilor de OZN-uri presupuse de tip venusian făcute de persoane în Marea Britanie și în America. Analiza acestor fotografii a stabilit că nu erau trucate! Alți martori au raportat că au văzut un vas în formă de țigară alungită având unul strălucitor mai mic sub el lângă craterul Haleaka și staționând deasupra altor zone din Hawaii.
Sergentul Willard Wannall, care a servit în serviciile de informații ale armatei la Oahu în anii ‘50 pe când ancheta fenomenul OZN, a afirmat că are cunoștință de secretul oficial OZN al guvernului și acesta includea vizitatori de pe Venus. El a declarat că mulți oameni care știau despre acest secret au fost asasinați de autoritățile militare, pentru că au vorbit prea mult despre subiectul activității OZN secrete.
El a explicat cum, de două ori, a fost contactat și luat la bordul unei nave care a aterizat în zone împădurite din Oahu. După unul din aceste contacte, pe care l-a detaliat într-un lung raport scris, Wannall a stabilit că a fost dus la Retz, orașul capitală a lui Venus, la sfârșitul întrunirii sale. El a spus că a aterizat într-un Centru de Energie situat pe suprafața planetei într-o structură care comporta numeroase încăperi, din care majoritate erau circulare. Acest edificiu era partea centrală a unei Metropole compusă în întregime din construcții în formă de cupolă și dispuse într-o structură circulară. Aspectul translucid al construcțiilor și efectul agreabil al modelului era creat spontan izolând secțiunile de energie-lumină, apoi ajustându-se procentul vibrator al acestei zone specifice.
Materialul radiant care rezultă dădea impresia că construcția era în mișcare, deși era solidă la atins. Aceste construcții nu puteau fi “dărâmate” decât printr-o modificare a relativitații timpului în frecvența vibratorie fixă, astfel încât materialul energiei se întorcea la forțele cosmice. Majoritatea obiectelor de pe Venus erau aduse pe planul manifestării prin acest procedeu.
El a descris toate picturile frumoase de pe pereții interiori, în principal peisaje, cu multe nuanțe noi de luminozitate neobișnuit amestecate și drăguțe. Exista o puzderie de flori și se auzea o muzică frumoasă. Venusienii purtau robe lungi ample și potrivite, nu păreau foarte diferiți de oamenii de pe Terra, din contră toți păreau a fi în armonie.
Wannall deține fotografii incredibil de clare și detaliate ale unor nave argintii enorme dincolo de atmosfera noastră. Dr. Frank Strangers, Director al Comitetului de Anchetă Națională privind Obiectele Zburătoare Neidentificate din SUA a declarat detaliând cum a fost contactat de un diplomat venusian la Pentagon în 1959, Val Thor, care a aterizat cu o navă în exteriorul Washingtonului D.C., pentru a-l întâlni pe președintele Eisenhower. Ulterior, acesta a afirmat că a avut mai târziu o întâlnire cu senatorul Robert Kennedy.
Va urma…
Marian Deaconu
