Ţarul Petru I a fost un suveran sadic. După ce a înăbuşit în sânge o revoltă a nobililor săi şi a pus să fie tăiate capetele a 300 dintre ei, în timp ce 900 de oameni dintre cei care i-au ajutat au fost spânzuraţi la porţile şi de-a lungul zidurilor Moscovei, s-a crezut că furia lui s-a potolit.
Dar în 1699, au izbucnit alte revolte în principal la Marea de Azov. Vinovaţii au fost trataţi la fel de dur de către ţarul Rusiei. Însuşi Petru a tăiat 24 de capete. Mai mult, corpurile cazacilor care au luat parte la rebeliune au fost tăiate în cinci bucăţi. Petru a dorit ca resturile lor umane să rămână expuse timp de cinci luni la vederea tuturor, ca semn al răzbunării sale.
Pentru a perpetua şi mai mult amintirea, ţarul a pus să se ridice în piaţa publică mese din fier unde au fost înscrise crima şi supliciul. Motivul adevărat era însă altul. Prin asta, Petru I dorea să-şi acuze indirect sora, pe prinţesa Sofia, pe care o ţine închisă într-o mănăstire, de a fi complotat la izbucnirea revoltei.
În aceiaşi perioadă, ţarul Petru I şi-a alungat prima soţie, Eudoxa Lapucin (cu care s-a căsătorit în 1689). Istoricii au spus despre ea că era bigotă, tracasantă şi geloasă, însă îl iubea pe ţar, deşi de multe ori ştia că vine din braţele amantelor lui.
Soţul ei a exilat-o la mănăstirea Fuzdal. În van s-a aruncat la picioarele lui Petru I încă tânăra şi frumoasa sa soţie, plângând în hohote, căci a condus-o nemilos la locul ales de el pentru a-i fi puşcărie.
După asta, ţarul s-a căsătorit cu Caterina, o femeie care servea într-un han, unde a cunoscut-o Petru I. Dar s-au plăcut şi spiritul ei l-a cucerit repede. Mai întâi amanta lui, în cele din urmă ţarul Rusiei i-a cunoscut calităţile cu care era dotată această femeie cu adevărat extraordinară, pe care a adus-o fără jenă pe tron.
