Nu au fost admise decât progresiv, în modalităţi diverse conform epocilor şi ţărilor. Prima femeie francmason a fost domnişoara Aldworth, iniţiată în Irlanda în 1732 în circumstanţe neobişnuite.
Ca urmare, nu au mai fost femei în lojele francmasonice în sensul strict până la iniţierea în Franţa a Mariei Deraismes la 14 ianuarie 1882. Apoi s-a văzut apărând în acest interval diferite ordine mixte de inspiraţie masonică cum ar fi cel din francmasoneria zisă de adopţie în Franţa, Ordinul Mopses în Prusia sau Eastern Star în S.U.A.
În zilele noastre, în multe ţări europene, în general, femeile pot să obţină obedienţe masonice, mixte sau exclusiv feminine..
Este atestat, deşi fenomenul este relativ rar, că unele femei au putut accede la putere în diferite corporaţii înainte de apariţia francmasoneriei speculative. Este cazul unor văduve care au preluat conducerea în locul soţilor lor decedaţi. Cea mai veche mărturie despre prezenţa femeilor în francmasonerie datează de la începutul sec. XVIII.
Cazul domnişoarei Elizabeth Aldworth
Provenea din New Market, în comitatul Cork (Irlanda). S-a născut în 1793. Tatăl şi fraţii săi erau membrii lojei aristocratice nr. 44.
În 1732, pe când lordul Doncraile, fratele său, era venerabil, această lojă şi-a organizat ţinutele în incita domiciliului familial. Tânăra femeie ar fi făcut o gaură în perete şi a reuşit să observe ţinutele. Fiind surprinsă, cazul său a dat naştere la o şedinţă de peste două ore în urma căreia s-a decis de a-i oferi alegerea între iniţiere şi moarte. Ea a acceptat iniţierea şi a rămas membră a lojei până la decesul său la vârsta de 95 ani.
