Această intelectuală a trecut prin evenimente stranii care au marcat ufologia în anii 90. A fost răpită de extratereştri şi a vorbit public despre acest incident. A scris trei cărţi cheie încă puţin cunoscute însă indispensabile pentru cei care vor să înţeleagă fenomenul răpirilor: Into The Fringe, Taken şi Maskuerande of Angels. Înainte de evenimentul care i-a schimbat viaţa, Karla Turner ducea o viaţă convenţională. Căsătorită şi mamă a unui băiat, şi-a obţiut licenţa la Universitatea din Sacramento (California), apoi la Universitatea din Nottingham şi doctorul la Universitatea din Denton (Texas) unde preda ca profesor de literatură. Apoi, s-a dedicat complet cercetării privind întâlnirile de al 4-lea tip cu extratereştrii şi răpirilor făcute de aceştia în rândul semenilor noştri.
Prin hazard, în mai 1988, Karla a intrat într-o lume încă inimaginabilă pentru mulţi. În decurs de câteva săptămâni, viaţa ei liniştită şi bine organizată de familistă a fost invadată de entităţi reptiliene şi de experienţe « medicale » neliniştitoare, de apariţii de OZN-uri, de apariţia de echimoze şi de cicatrice stranii atunci când s-a dat joc din pat. Un fenomen care i-a marcat pe Karla şi pe Elton Turner, soţul său, dar şi pe fiul acestora şi pe Megan (pseudonim), care va deveni apoi fiica lor vitregă.
Timp de un an, Karla şi-a transmis zi de zi experienţele în jurnalul său care va servi drept bază pentru prima sa carte, Into The Fringe (Berkley Edition, 19992), care este o redare precisă, văzută din interior, a vieţii cotidiene a unei familii cuprinsă de o forţă pe care nu o numeşte.
O carte mărturie, densă şi neaşteptată unde Karla Turner anunţă culoarea de intrare în joc: “Oamenii care figurează în această carte sunt victime. Ei sunt de asemenea familia mea, prietenii mei şi ceea ce li se întâmplă mă interesează mult. Cred că toată lumea ar trebui să împărtăşească sentimentul meu căci povestea noastră demonstrează că nicio familie, niciun copil, niciun prieten nu este la adăpost de fenomenul răpirilor şi asta cu atât mai mult cu cât evenimentele trăite de micul nostru grup se repetă, chiar în acest moment, în mii de cămine », explica ea în introducere, ca pentru a se justifica de această confesiune publică şi puternic impudică a unei noi vieţi pe care ea nu a ales-o dar pe care a îmbrăţişat-o cu forţă şi determinare.
Nu se pune deci problema de a vedea aceste intruziuni ca pe nişte lovituri ale geniului genetic al « fraţilor » noştri din spaţiu pentru a forţa mai uşor haosul spiritual, politic şi ecologic al unei lumi aflată în derută.
Pentru Karla, o răpire este ca un viol al corpului său şi al conştiinţei: « Înainte de a crede în bunătatea extreatereştrilor ar trebui să ne întrebăm de ce aceste aceste entităţi evoluate operează noaptea pentru a-şi risipi <grijile> lor? De ce ne paralizează şi ne împiedică de a rezista? De ce s-ar amuza îngerii să ne fure fetuşii? De ce ne-ar manipula organele genitale ale copiilor noştri şi de ce au nevoie de a ne sonda rectele noastre? Teama, durerea şi mistificarea vor fi ele compatibile cu desenele lor aşa-zis spirituale? » a spus ea în concluzia unui articol consacrat sechelelor răpirilor.
Ea a făcut constatări dure la adresa extratereştrilor, pe care îi vede ca pe nişte mincinoşi, manipulatori şi obsedaţi de sexualitatea noastră. Ei posedă o tehnologie care le dă cheile conştiinţei noastre, ale memoriei noastre şi ale universului nostru emoţional. Motive pentru care nu trebuie să respingem mărturiile jenante, credea ea. Karla a devenit purtătorul de cuvânt al martorilor anonimi răpiţi care prezentau probleme ginecologice, boli grave legate de răpiri şi poveşti incredibile de transfer de conştiinţă în clone. Poveşti care vorbesc de asemenea de experimente mortale în baze subterane misterioase, raporturi sexuale forţate cu extratereştri polimorfi sau iluzionişti şi prezenţa de fiinţe umane alături de extratereştri în timpul răpirilor, pentru a nu lua decât câteva exemple dintr-o lungă listă de anomalii puţin conforme cu standardele unei răpiri « clasice ».
Dar fosta profesoară universitară nu s-a mulţumit doar să-şi povestească experienţa. Ghidată de dorinţa de a înţelege şi de a găsi un răspuns ea a asistat-o mai întâi pe Barbara Bartholic care, în acea perioadă, realizase deja peste 250 de regresiuni hipnotice pe răpiţi, printre care se număra şi familia Turner. Rapid, Karla şi-a început propriile cercetări care au dat naştere unei a doua cărţi intitulată Taken, în 1994: în ea, se expune viaţa a opt americani, opt poveşti ritmate şi punctate de intervenţia unei conştiinţe cosmice, insiduasă care, potrivit Karlei, ne transmite iluzii despre o realitate virtuală pentru a ne adormi vigilenţa. Cartea a fost transpusă într-un serial de Steven Spielberg în 2002.
În cartea Masquerade of Angels (1994), Turner se ocupă să demonstreze că extratereştrii controlează memoria oamenilor răpiţi prin implantarea de « imagini ecran » şi de memorii false.
Doi ani mai târziu, la 9 ianuarie 1996, Karla Turner moare din cauza unui cancer fulgerător la sân în mai puţin de şase luni. O moarte prematură şi suspectă pentru mulţi din comunitatea răpiţilor care vedeau în asta un semn al unui prădător invizibil şi redutabil care a redus la tăcere o persoană care a avut dorinţa de a-i rezista cu obstinaţie. Deranjase prea mult! Au circulat zvonuri conspiraţioniste paranoice. Moartea ei rămâne totuşi o enigmă. Cine a ucis-o?
