Civilizație pe planeta Venus (II)

O venusiană a debarcat…

La 11 mai 1991, una dintre cele mai incredibile vești a apărut în principalele ziare din SUA. În cotidianul “Honolulu Advertiser”, a apărut un articol intitulat “Conferința OZN a unui interlocutor de pe Venus.” Se scria, între altele: “Omnec Onec, care a sosit de la Chicago, vorbește despre viața sa pe planeta natală Venus care nu este atât de diferită de viața de pe Terra.

Aici este ca un deșert. Este surprinzător în ce mod s-a adaptat specia umană.” Sau: “Omnec, unul dintre cei 30 de oratori de la Conferința Mondială OZN a aterizat aici în această lună. Onec care în viața sa pe Terra locuiește la Chicago și este cunoscut ca Sheila Gipson, a spus că este originară de pe Teutonia de pe Venus.”

Ea a declarat că s-a născut pe Venus și că a fost pregătită și educată timp de 8 ani pentru misiunea sa pe Terra. Apoi ea s-a îmbarcat la Ritz, capitala lui Venus, într-un vas în formă farfurie. Onec a descris Ritz ca un port spațial înconjurat de un deșert cald și sec care seamănă cu deșertul din sud-vestul SUA. Ea a menționat că a urcat la bordul unui vas interplanetar în formă de cilindru lung orbitând în jurul planetei Venus. Apoi, a descris în detaliu zborul către Terra unde a ieșit într-un vas mai mic în formă de disc pentru a ateriza pe înălțimile munților himalayeni ai Tibetului. Acolo unde putea să-i fie mai ușor de a face față șocului cultural.

Corpurile lor semănau cu ale oamenilor, erau extraordinar de atrăgătoare, dar numai în aparență căci sunt mult mai luminoase, mai puțin dense, cu o consistență moleculară și o frecvență diferită de cea a corpurilor noastre terestre. Ceea ce face ca atmosfera noastră să fie periculoasă pentru venusieni așa cum atmosfera lor poate fi mortală pentru noi. Drept consecință, Onec a trebuit să suporte un fel de transformare a densității fizice prin anumite tehnologii înainte ca ea să poată să debarce pe Terra. Venusiana a scris că a studiat cultura noastră care este atât de primitivă, atât de violentă și de poluată în comparație cu cea de pe Venus, încât i-a fost dificil de a se adapta. Ea a găsit că era foarte dificil de a se obișnui să meargă în atmosfera noastră stranie, să ne respire aerul și să ne mănânce hrana dezgustătoare!

Aceasta din urmă avea un gust rău comparat cu ceea ce era ea obișnuită și, în atmosfera noastră, își simțea corpul greu și inconfortabil. Ea ne-a studiat planeta cu stăpânii săi spirituali într-o mânăstire din Tibet timp de câteva săptămâni, înainte de a urca la bordul unei nave și de a zbura spre Nevada unde venusienii au aterizat în deșert în mijlocul unei nopți din 1955. După ce a părăsit farfuria zburătoare într-un peisaj care semăna cu zona de la Retz, împreună cu un venusian și un extraterestru s-au urcat într-o mașină nouă marca Cadillac pe care au condus-o până în Tennessee pentru a fi în contact progresiv cu civilizația noastră înapoiată.

Venusiana a găsit călătoria cu mașina haotică și fumurile pe care le scotea poluante, aproape insuportabile în comparație cu vehiculele venusiene silențioase și nepoluante. Onec a făcut cunoștință cu restaurantele, cu hrana americană și cu oamenii care i s-au părut grosolani.

Ea trebuia să-și păstreze originile secrete și să trăiască icognito printre oamenii de pe Terra. A adoptat numele de Sheila pentru a se integra aici și a fost educată de o femeie în Tennessee în cadrul unei relații diplomatice stranii.

Misiunea sa pe Terra era de a rămâne majoritatea timpului discretă până ce se va publica o carte pe care a dictat-o chiar ea despre povestea lui Venus. În acest sens, ea s-a întâlnit cu numeroase personalități americane și cu oficialități guvernamentale și ufologice. Lui Brad Steiger, de exemplu, i-ar fi declarat că este una din miile de persoane extraterestre care trăiesc actual pe planeta noastră. Ea a mai afirmat că oamenii de știință, doctorii, educatorii, artiștii, inginerii cât și cetățenii obișnuiți trăiesc și lucrează în secret printre pământeni. Steiger a descris-o având ochi mari bleu strălucitori, părul platinat, maniere încântătoare și purtând rochii diafane. Există fotografii cu ea!! Sheila pare mult mai tânără decât lasă să pară.

În 1972, departamentul Afacerilor Interplanetare a primit o carte rară și epuizată intitulată “The Venusian Secret Science” (Știința secretă venusiană), care descria științele cosmice de pe Venus, aspectul planetei lor, sistemul culturii și credințelor, aparența lor și obișnuințele cât și misiunea venusienilor pe planeta noastră. Dar majoritatea informației era atât de diferită de tot ceea ce se știa până atunci, încât a uimit lumea ufologilor.

Metoda de comunicare interplanetară implică folosirea unui cristal numit un Telolith, o formă de telepatie pentru comunicările interdimensionale numite telegândire, cât și un simbol venusian brodat pe costumele lor și observat de oameni. Mulți martori care au văzut OZN-uri au spus că au avut și contacte telepatice! Cartea care a stârnit atâta stupoare și curiozitate a fost scrisă de Michael X. (Barton) din California. Acest autor a declarat că informația îi venea de la o navă venusiană cu care a avut un contact în anii ‘50 la mijlocul colinelor de la Santa Barbara. El a descris pilotul ca fiind înalt și purtând o uniformă dintr-o singură piesă. Fața sa era cea a unui bărbat extraordinar de inteligent, răspândind forță masculină și un aer convingător, însă și o calitate de pace interioară, înțelegere și serenitate.

Venusianul avea părul lung auriu, ochii de un albastru clar care străluceau ca bijuteriile prețioase și pielea era bronzată într-un mod agreabil. Prezenta o sănătate perfectă. Profunzimea privirii sale i-a dat impresia lui Barton de a privi un ocean imens și de a vedea întreg Universul. Apoi, din navă a ieșit o venusiană extrem de frumoasă. Și ea avea părul lung auriu, pielea bronzată însă ochii violeți cu străluciri de aur. Silueta sa era drăguț proporționată și purta o centură aurie în jurul taliei. Încălțămintea sa era suplă și aurie.

O atare descriere te poate duce cu gândul la descrierile făcute pe Templul Soarelui, prin hieroglife, de la Tiahuanaco sau din Anzi, care spuneau că o navă aurie provenind de pe Venus a aterizat acolo în trecut. Anticii spuneau cum o frumoasă femeie venusiană, Orejona, a ieșit din navă și i-a învățat bazele agriculturii și cum să dezvolte civilizația umană. Dar venusienii au venit mereu în trecut pentru a învăța oamenii agricultura, textilele, exploatarea minereurilor, arhitectura etc., după cum stau mărturie scriiturile babiloniene, sumeriene, egiptene, feniciene, caldeene, mayașe, aztece, ariene, asiriene, sau cele din vechea Indie și din Tibet. De ce nu s-ar întâmpla asta și acum, însă într-un mod mai discret? Barton a spus că venusienii pe care i-a întâlnit purtau același simbol pe combinezoanele lor spațiale, un simbol de comunicații interplanetare.

Xienii

Pe Terra există o civilizație, xienii, care se consideră cetățeni ai planetei și care cunosc aceste semne misterioase. Ei cred că întreaga planetă ar trebui să fie o unică națiune care să trăiască în pace, în loc să existe atâtea națiuni, războaie și conflicte sângeroase. În 1972, xienii se aflau la baza de la Maui într-o tentativă de a crea o civilizație viitoare pentru noul secol unificând oamenii cu toate competențele necesare din lumea întreagă. Departamentul de Afaceri Interplanetare era unul dintre cele 14 departamente ale Conferinței Planetare Xien, având misiunea de a informa și pe cât posibil de a contacta civilizații superioare de pe alte planete. Civilizații care au rezolvat ele-însele pe propriile lor planete toate problemele pe care le cunoaștem pe Terra și care ne-ar putea oferi sfaturi, tehnologii și idei cum să evoluăm ca rasă. În anii ‘70, cel puțin 12 membri ai acestui departament au raportat că au avut contacte fizice cu ființe extraterestre și că au primit sfaturi. Baza de la Maui a fost survolată des de OZN-uri (se spune că unele ar fi dat înconjurul Soarelui).

Conform spuselor lui Barton, care a raportat că a fost contactat de un disc spațial venusian care a aterizat într-o atmosferă secretă din California în anii ‘50, capitala venusiană își are baza pe structura unui atom cu trei construcții circulare de bază sub formă de cupole din materie cristalină. Se întinde de la miezul central, ca razele ce pleacă din axa unei roți, 8 direcții mari ducând spre 8 mari orașe. Fiecare din aceste orașe posedă 4 cai care se îndreaptă spre alte 4 orașe și fiecare din acestea din urmă are o structură geometrică de raze concentrice ducând la alte două orașe. Această structură continuă în jurul planetei.

Între orașe se găsesc păduri mari, râuri și munți. Văile sunt umplute de o vegetație frumoasă și toate culorile sunt vii. În vegetația luxuriantă, se ridică ici și colo case sub formă de cupole făcute dintr-un cristal translucid. Oceanele venusiene sunt similare cu cele de pe Terra, dar mai mici, mai adânci și colorate frumos. Pe marile artere rutiere mașinile se deplasează cu mijloace de energii magnetice de lumină. Aceste vehicule sunt complet silențioase și-și trag puterea din energia solară. Mașinile solare sunt înconjurate de un câmp de forță electro-magnetic care protejează pasagerii de coliziuni cu orice viteză ar merge. Pe Venus aerul este mult mai electrizat decât pe Terra. Există o luminozitate pe planetă similară aurorelor noastre boreale, cu razele în formă de fragă. Există o atmosferă cu culorile curcubeului (un tablou al unui sat venusian de pe Teutonia realizat de Onec arată de asemenea un cer cu culorile curcubeului). De la 3000 km în spațiu apare o lumină albă strălucitoare. La 500 km altitudine este obscuritate. Și deasupra orașelor există o lumină datorată unui efect de halou.

Pe planeta Venus nu există criminalitate deoarece este de neconceput pentru o rasă atât de evoluată. Nu există spitale pentru că venusienii au o sănătate perfectă. Oamenii își petrec majoritatea timpului în exterior și se hrănesc doar cu alimente proaspete și nutritive.

Informațiile scrise de Michael Barton în 1978 sunt în perfectă concordanță cu detaliile sergentului Willard Wannall și ale lui Onec, cât și cu cele ale “Project Magnet” al guvernului canadian. Onec a descris că plajele venusiene au nisip aurit, munți purpurii și grădini gen Eden paradisiace care ocupă o bună parte din peisaj.

Alții au descris ape colorate purpurii pe Venus și o mare având aparența a miliarde de diamante scânteind… Dar un mare număr din aceste mari efecte au fost create chiar de venusieni, grație științei lor cosmice superioare cât și psihismei lor și mentalului lor incredibil. Se spune că o bună parte din ceea ce este pe suprafața lui Venus, este puțin dicolo de gama de frecvență limitată a viziunii umane, interdimensionale și invizibilă multor persoane de pe Terra.

Există numeroase scrieri vechi privind contactele oamenilor cu venusienii. Venus era similară Terrei. Oamenii de știință au emis ipoteza că planeta a avut cândva o atmosferă ca cea de pe Terra de astăzi, adică de un enorm “efect de seră” care a modificat enorm atmosfera și a ridicat temperaturile. Majoritatea civilizațiilor vechi ne-au lăsat arhive scrise stabilind clar că erau în contact cu vizitatorii venind de pe Venus. Sumerienii, babilonienii, fenicienii, chaldeenii, egiptenii, asirienii, grecii, aztecii, mayașii, hopis, locuitorii preistorici din Anzi cât și cei din vechea Indie sauTibet, cu toții au afirmat că au fost învățați de o civilizație celestă, de persoane și de zei veniți de pe Venus în mașini zburătoare.

Venusienii care au colonizat Terra au intervenit asupra evoluției noastre umane. În desenele antice găsite în numeroase țări, figurează tehnologii evoluate și călătorii spațiale. În bibliotecile naționale asiatice se găsesc de asemenea multe istorii vechi, de până la 4000 de ani, care explică într-un mod detaliat navele venusiene, piloții lor, misiunile acestora pe planeta noastră, intervenția lor în problemele Terrei și implicarea în vechile războaie interplanetare a cărei luptă a continuat pe planeta noastră. Unele din aceste scrieri explică metoda de propulsie a acestor nave străine cu multe detalii tehnologice, care păreau legende până când descoperirile științifice recente au demonstrat că această știință era precisă.

Printre aceste scrieri vechi se numără: Book of Dzyan, Voimanika Sastra, Vymanika Shaastra, Maosola Purva etc. În plus, un celebru antropolog și arheolog din anii ‘50, doctorul George Hunt Williamson, a publicat o cercetare descriind cum a studiat vechile manuscrise ascunse într-un templu la mare altitudine în Anzii din America de Sud, detaliind aterizările venusienilor, contactele cu aceștia și amestecul cu pământenii în negura timpului. La altitudine în Cordilieri se găsesc ruinele unuia dintre cele mai vechi orașe descoperite vreodată, Tiahuanaco, cu vestigii monolitice atât de incredibil construite încât arheologii nu pot explica cum a fost posibil pentru antici de a edifica așa ceva.

Inscripțiile găsite acolo au fost traduse și indică faptul că la începutul civilizației noastre a aterizat în acea zonă o navă aurie de pe Venus. Ocupanții acesteia au ieșit din mașinăria enigmatică și o frumoasă venusiană a început să-i învețe pe indienii primitivi știința de bază a unei civilizații!

De ce există atâția “zei” cu aparențe umane relatați în vechile culturi care se spune că ar fi venit de pe Venus? De ce venusienii sunt descriși de obicei ca fiind de tipul nordic, frumoși, cu ochii albaștri, blonzi și înalți? Ce cataclism imens ar fi putut distruge civilizația și atmosfera de pe suprafața lui Venus, determinându-i pe supraviețuitori să fugă pe Terra sau să încerce s-o colonizeze și de a controla populația indigenă trecând drept “zei”? Vechile populații au crezut întotdeauna că venusienii cu care erau în contact erau zei, îngeri sau alte super ființe, pentru că nu puteau să înțeleagă tehnologiile ultra-avansate ale vârstei spațiale care semănau adevărate “miracole” în comparație cu nivelul lor primitiv. Dar tehnologia venusiană a distrus o atmosferă similară cu a noastră și a creat “efectul de seră” pe care îl raportează NASA astăzi?

Tehnologia venusiană era îndeajuns de avansată pentru a putea practica călătorii interspațiale de peste 4000 de ani (și chiar de peste 18 milioane de ani în unele manuscrise vechi) cât și de a fi capabilă de a construi baze subterane la mare adâncime sau chiar orașe pe Venus, protejate de atmosfera de la suprafață de astăzi, de unde trimit OZN-uri către Terra?

Putem crede ceea ce spune NASA publicului referitor la condițiile de pe Venus? Dar datele furnizate nouă de această agenție civilă americană creată (controlată) și finanțată de guvernul SUA intră în profundă contradicție cu ceea ce au retransmis sondele sovietice de pe Venus cât și cu ceea ce au publicat universitățile științifice! De ce există atât de mari dezacorduri între oamenii de știință privind temperaturile, presiunea atmosferică și compoziția aerului venusian, demonstrând în consecință că fie sondele spațiale trimit date imprecise fie că este o ascundere deliberată a adevărului privind subiectul Venus de însuși guvernul care ascunde sistematic adevărul despre OZN-uri.

S-a demonstrat în mod repetat că CIA, Air Force și NASA au mințit în ceea ce privește OZN-urile. Există sute de articole contradictorii. Există oameni de știință care le-au văzut (și ni se pare imposibil ca ei să mintă, pentru că nu ar risca să se discrediteze!). Ei au povestit public adevărul în cărți, în conferințe și în interviuri. Există sute de documente, cărți, înregistrări video, furnizate de foști oficiali, agenți secreți, șefi la NASA și agenții de informații și cercetare la biblioteca Congresului la Washington D.C., pe care le poate consulta oricine liber. Project Bluebook, Project Sign, Project Grudge, MJ-12, manualul de instrucție al piloților Academiei Air Force din anii ‘60 etc., toate demonstrează că nave considerate ca fiind dintr-o altă lume vin pe Terra! Există și un camuflaj al provenienței lor, ascunzându-se adevărul că acestea vin de pe o bază aflată pe Venus.

Un mijloc ușor de a dismula o anume descoperire de ființe spațiale avansate pe planeta Venus, ar fi de a spune publicului că viața este imposibilă pe Venus pentru că este prea cald și există o atmosferă zdrobitoare și un aer sulfuros. Majoritatea publicului ar crede ceea ce publică presa deoarece are încredere în guvernul lor, deși publicul a fost mințit de mii de ori prin intermediul presei! Pentru că majoritatea americanilor nu fac cercetări științifice sau cercetări de informații universitare pentru a căuta faptele și contradicțiile, nu sunt deci conștienți că mai mulți experți științifici au contrazis informațiile NASEI în ceea ce privește planeta Venus. Dar la un moment dat, secretarul asistent al Apărării, Arthur Sylvester, a spus presei că guvernul are dreptul de a minți poporul american în “interesul securității naționale.”

Va urma…

Marian Deaconu