
Întrebarea dumneavoastră este: „Poţi să vorbeşti despre arta de a hrăni sinele cu dragoste? „Această artă nu există, pentru că nu există niciun efort de a-l face. Dragostea este hrana. Dar omenirea a fost atât de înșelată de liderii lor, încât nimeni nu știe zonele cele mai intime ale ființei sale. Dragoste în sine este hrană. Cu cât mai mult iubeşti, cu atât mai mult veți găsi spații mai profunde de unde se naşte dragostea fără încetare și se extinde în mod constant în jurul tău ca o aură.
Acest tip de dragoste nu a putut fi autorizată de nicio cultură. Ele au respins dragostea într-un tunel foarte îngust: îţi poți iubi soția, soția ta te poate iubi; îţi poți iubi copiii, îţi poți iubi părinții, îţi poți iubi prietenii. Și ele au fost adânc înrădăcinate în ființa umană. Primul este că dragostea este ceva foarte limitat – pentru prieteni, familie, copii, soț, soție. Iar al doilea este că ele au stabilit că au existat mai multe tipuri de dragoste.
Tu iubeşti într-un un mod când îţi iubești soțul sau soția; și trebuie să iubeşti în alt mod copiii, și altfel strămoşii, familia, profesorii, și apoi într-un alt mod prietenii. Adevărul este însă că dragostea nu lasă categorisiri cum a fost în timpul întregii istorii a omenirii. Aceste culturi au avut motivele lor să distribuie astfel dragostea, dar aceste motive sunt urâte si inumane, deoarece prin aceste diviziuni au ucis dragostea…
Motivul pentru care toate civilizațiile au insistat pentru a o diviza, este că acestora le este foarte frică de iubire, și că, dacă există o iubire existențială, atunci dragostea nu cunoaște granițe – astfel încât nu poţi să-i mai stârneşti pe hinduși împotriva musulmanilor, nici pe protestanţi împotriva catolicilor. Si apoi nu te poți limita prin a spune că nu poți iubi această persoană pentru că este evreu, chinez. Liderii acestei lumi au vrut să o împartă, dar ca să împartă lumea, au trebuit să procedeze la o divizare fundamentală, cea a iubirii.
Osho, Om Mani Padme Hum: The Sound of Silence, the Diamond in the Lotus, Talk #20