Într-un sătuc din Alpi, la Salette, în apropiere de Grenoble, la 18 septembrie 1846, s-a consemnat apariția Maicii Domnului. Doi copii, Melanie Calvat, în vârstă de 15 ani și Maximin Giraud, de 11 ani, se aflau cu vacile lor într-un loc izolat.
Deodată, ei au văzut o femeie plângând, care părea să se odihnească în albia unui pârâu uscat. Aceasta s-a ridicat și le-a spus: “De ce nu aţi venit mai devreme, copiii mei. Nu vă temeţi, sunt aici pentru a aduce o veste mare.”
Copiii au descris-o ca fiind orbitoare, “mai strălucitoare decât soarele”, deși aşa ceva nu poate fi comparabil. Purta o rochie lungă, albă, cu o eșarfă albă imprimată, un șorț galben și pantofi albi brodaţi cu perle. Avea o cruce pe piept, care strălucea intens. Razele iradiau. Depășindu-şi teama, copiii au ascultat-o.
Fecioara Maria a prezis foamete și epidemii: cartofii și strugurii vor putrezi. S-a plâns amarnic de criza cauzată de păcatele lumii și se spune că a adăugat informații secrete care au fost apoi trimise Papei Pius al IX-lea în 1850.
Așa cum se întâmplă de obicei, preoții și credincioșii nu au crezut la început povestea copiilor care au suferit din cauza mustrărilor şi chiar constrângerilor fizice. Dar ei nu au renunțat și au discutat în mod rezonabil despre ceea ce au văzut. Torentul, pe care copiii l-au văzut uscat, a fost umplut a doua zi. Dar, așa cum a fost prezis de către apariţia Fecioarei Maria, recolta de cartofi a fost dezastruoasă, provocând foamete în Franța și Irlanda, iar filoxera a ruinat vița de vie. Afirmaţiile copiilor din La Salette nu au fost niciodată complet respinse de către Biserică.
