La 9 noiembrie 1979, la aproximativ orele 10 dimineaţa, Bob Taylor, un bărbat căsătorit, tată a cinci copiii, în vârstă de 61 ani, rezident la Livingston şi muncitor silvicultor angajat la Livingston Development Corporation a părăsit domiciliul său. O jumătate de oră mai târziu, şi-a garat maşina pe marginea unui drum care duce la o plantaţie în jos de Dechmont Law, lângă pădurea de la Dechmont, chiar pe marginea autostrăzii foarte frecventate M8, în apropiere de Livingston, în Lothian-ul occidental din Scoţia.
Şi-a garat maşina cât mai aproape posibil de un luminiş în această plantaţie, pe care trebuia să o inspecteze pentru a verifica dacă se găseau acolo vaci sau oi pierdute, ceea ce făcea parte din munca sa.
Însoţit de setter-ul său irlandez Lara, a urmat ceea ce rămăsese de parcurs dintr-o cărare care traversa panta inferioară a colinei pădurii, s-a întors într-un colţ şi a poposit într-un luminiş.
În acest luminiş, în faţa lui, se găsea un mare obiect circular, de aproximativ 20 de picioare lărgime şi de 12 picioare înălţime, care se afla pe sol sau plana chiar deasupra lui.
Părea a fi constituit dintr-un material metalic gri aprins cu o textură evocând hârtia şmirghel, ale cărei părţi deveneau ca semi transparente uneori, lăsând să se vadă copacii din spatele lui, ca şi cum obiectul încerca de a se camufla.
Un inel ieşit în afară făcea turul circumferinţei obiectului, chiar la jumătatea drumului de jumătatea sa de jos, şi Taylor a crezut că îi amintea de marginea unei pălării. O linie de braţe învârtitoare era plasată pe această jantă. Au fost văzute câteva părţi întunecate pe corpul obiectului, care semănau cu nişte hublouri.
Obiectul nu a emis niciun zgomot. Lara, căţeaua lui Taylor, care se afla alături de acesta, s-a înfipt pe loc şi privea obiectul, asemeni stăpânului său.
În timp ce Taylor îl observa fără a mişca două obiecte sferice cu vârfuri au sărit din partea de jos a obiectului mai mare. Aceste două sfere erau aproximativ de două picioare lărgime şi le-a descris mai târziu ca fiind totuşi asemănătoare cu nişte mine marine ca cele folosite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, numai că vârfurile erau mai lungi decât cele ale minelor marine, dând un diametru ascuţit cuprins de circa 3 picioare. Seferele păreau metalice, asemănătoare materialului obiectului mai mare şi făceau zgomote de supt îngrozitor făcut în timp ce cădeau din obiect şi intrau în contact cu pământul umed.
În timp ce Taylor privea cu stupefacţie şi teamă, cele două sfere cu vârtejurile lor s-au precipitat către el din direcţia obiectului, săltând şi alunecând pe sol. Câinele său lătra acum foarte puternic.
Cele două sfere au ajuns la el alunecând repede către picioarele lui stâng şi drept. Vârfurile sferelor s-au alungit şi s-au fixat pe pantalonul lui Taylor trăgându-l spre acel obiect mare, deşirând ţesătura pantalonului său între timp. Acum, martorul a auzit un suflu şi a simţit un miros acru care l-a făcut să tuşească.
Apoi şi-a pierdut cunoştinţa, dar nu înainte de a auzi un sunet asemănător celui al unei trestii care lovea aerul cu vigoare. El a declarat, mai târziu:
„Când mi-am revenit am auzit un zgomot de ceva care se deplasa foarte rapid la o distanţă lungă. În fine m-am pus în genunchi şi m-am dus la camionul meu dar nu pornea”.
Taylor şi-a recăpătat cunoştinţa după un moment. Stătea pe pământ pe iarbă, picioarele îi erau rănite, sufla din greu, îl durea capul şi, evident picioarele. Gâtul îl supăra şi în gura lui persista un gust amar straniu. Şi-a dat seama că nu putea să se ridice şi nici să vorbească.
A fost evaluat mai târziu, după ce timp de 15 – 20 minute a fost inconştient. În luminiş nu se mai afla nimic, dar câinele său alerga prin împrejurimi şi lătra ca înnebunit. Taylor a remarcat că erau urme pe sol acolo unde se găsise obiectul.
Se simţea slăbit şi ameţit. Incapabil de a se ridica, s-a târât până la maşina lui şi a plecat. Dar era într-un asemenea hal încât la un moment dat s-a răsturnat şi s-a răsturnat într-o groapă. Camionul său s-a înfipt în nămol, aşa încât a trebuit să meargă mai mult de o milă,împleticindu-se şi căzând, până a ajun la ca sa din Livingston, la marginea pădurii de la Dechmont.
Soţia sa a văzut imediat că a avut un accident sau că a fost atacat, şi el le-a confirmat pe amândouă, adăugând însă că atacatorii nu erau exact oameni.
Doamna Taylor a sunat rapid la doctor, la poliţie şi lui Malcolm Drummond, patronul lui Bob, care a sosit acasă la acesta pentru a auzi povestea lui, deşi omul se afla încă în stare de şoc. Îl durea capul şi continua să spună că a fost „gazat”.
Doctorul l-a trimis la spital, dar a ieşit pe picioarele lui mai târziu fără să fi fost examinat măcar. Suferea în continuare de dureri de cap şi nu i-au trecut timp de ore bune. Avea o sete teribilă care a durat timp de două zile. În acest timp s-a recuperat fără a rămâne cu sechele. Ofiţerii de poliţie scoţieni au tratat însă cazul cu cea mai mare seriozitate. În loc să fie şicanat, oamenii legii au considerat dosarul ca cel al unei agresiuni înfăptuite de una sau de două persoane necunoscute.
S-au dus în luminiş cu Malcolm Drummond. Au găsit camionul lui Taylor şi de asemenea urme în formă de trepte în sol. Patronul lui Taylor spunea că ele „păreau să indice faptul că ceva a coborât vertical şi a făcut aceste urme în iarbă”. S-au întrebat mai întâi asupra asemănării cu urmele de buldozer sau de maşini grele, dar înconjurându-le corespundeau mărturiei lui Taylor privind subiectul sferelor cu vârfuri care s-au năpustit asupra lui. Aceste urme corespundeau minelor marine evocate de martor.
Poliţia a închis locul şi a făcut fotgrafii cu urmele. Anchetatorii erau total derutaţi pentru că urmele se găseau numai într-un sector. Pământul din jurul locului acestui incident era moale dar niciun semn de urme de sosire sau de plecare nu au fost descoperite… Nu era nicio indicaţie că vreun vehicul ar fi putut să cauzeze acele urme în luminiş fără să fi lăsat urme pe drumul său.
Poliţiştii au cercetat la întreprinderile locale orice fel de obiect care ar fi putut să fi acţionat în acel loc. Rezultatele acestei cercetări au fost însă negative.
În plus, au stabilit că în acel luminiş nu a mai existat vreun alt martor care să fi zărit un obiect enigmatic.
Malcolm Drummond a declarat: „Nu există nicio îndoială în spiritul meu că aceste urme au fost făcute de un obiect mai greu decât aerul perfect solid. Ele au fost făcute de o anume maşină care a venit vertical şi s-a pus pe sol… Nu cred deloc în extratereştri. Singura concluzie la care am putut ajunge este că trebuie să fi fost un obiect artificial… un anume fel de maşinărie secretă aparţinând uneia din serviciile guvernamentale.”
Sergentul detectiv Tan Wark, un membru al echipei de poliţie care s-a ocupat de caz, a admis că era puternic sceptic când a fost trimis către acel loc, dar că după ce a descoperit 40 de găuri şi urme stranii de tractor cu şenilă a fost convins. A verificat tot echipamentul de silvicultură folosit în sector, dar niciunul nu corespundea cu urmele făcute.
Nicio indicaţie a celui mai mic trafic de elicopter în regiune nu a fost descoperită în acea zi acolo şi nici pentru ziua precedentă. În împrejurimile luminişului au fost făcute săpături în scopul de a vedea dacă erau semne de orice fel de vehicul mobil care putea fi folosit pentru a se depune ceva în sol, însă nu s-a găsit nimic.
Raportul de poliţie spunea: „Urmele au indicat că un obiect de mai multe tone era acolo dar nu a fost obţinută nicio informaţie pentru a le explica.”
După cercetări, Wark nu mai avea nicio îndoială. El a spus: „ După părerea mea Taylor a raportat într-adevăr ceea ce a văzut, sau crede că a văzut.” Iar mai târziu, a adăugat: „ Suntem în continuare derutaţi… afacerea nu este clasată.”
Poliţia a trimis pantalonul lui Bob Taylor la Edimburg pentru analiză legală. Lester Knibb, un om de ştiinţă al poliţiei, a găsit urme clare de smulgere de fiecare parte, conform istoriei martorului care a spus că a fost atacat la nivelul taliei de două obiecte în formă de mine marine cu vârfuri.
Natural, laboratorul poliţiei nu putea indica ce puteau fi acestea, dar Knibb a indicat: „Stricăciunile ar fi putut fi cauzate în modul în care a spus martorul. Dar ele cereau ceva mecanic. Nu este ceva provocat de o descărcare electrică sau de un fulger.”
Acest dosar misterios este încă deschis la poliţia scoţiană. Autorităţile locale au marcat amplasamentul cu o placă, care a fost furată de atunci, iar pantalonul lui Taylor se găseşte în arhivele BUFORA. Fireşte, au existat sceptici pentru acest caz. De exemplu, s-a spus că ar fi fost un miraj atmosferic, un fulger etc. S-au încercat explicaţii dintre cele mai absurde.
Taylor a răspuns: „Pot să vă asigur că Venus nu are nimic de-a face cu asta. Sunt într-adevăr sigur că ceea ce am văzut era un lucru adevărat, un vehicul din spaţiu.”
Trebuie adăugat că Bob este un om cu picioarele pe pământ şi nu face fantezii şi era considerat de colegii săi ca o persoană fiabilă şi stabilă, a afirmat Malcolm Robinson, ufolog de la S.P.I. Ecosse care a studiat cazul.
Bob a ajuns la concluzia că nu există explicaţie banală la ceea ce s-a produs în acea zi de noiembrie.
Marian Deaconu
