Era atât de mult entuziasm și speranță… Românii veniți din toate colțurile Europei păreau de-a dreptul optimiști că vor revedea țara lor sub auspicii bune. N-a fost să fie!
Mirajul a durat câteva ore. I-m văzut plini de patos, vorbeau cu convingere și se încurajau cu elanul datorat unirii în anul Centenarului Unirii. Brusc, această piață a Victoriei, animată de atâta lume binevoitoare și de jurnaliști prezenți din toată lumea (AFP, AP, CNN, Euro News, Nova Bulgaria etc.) parcă a luat foc. A fost acel moment grav în care cu toții au fost treziți la realitate. Un român care era polițit tocmai în America și spus povestea și oamenii aplaudau. Apoi, o doamnă a citit, emoționant, Proclamația de la București.
Vorbeam cu un jurnalist român din Munchen, istoric pe deasupra, specialist în Istoria Imperiului Otoman, entuziasmat de ceea ce vedea când brusc, am simțit că nu mai putem respira, alături de un șef de la Jandarmeriei, cu care discutam foarte civilizat despre atmosfera frumoasă și care nu anunța nimic sumbru, căci nu bănuiam coșmarul care va urma.
Motivul era unul simplu: se dăduse cu gaze. Atmosfera era atroce, irespirabilă, parcă îți scotea plămânii și ochii ne lăcrimau. Eram cu toții martori la o altă realitate!
Așa ceva nu s-a mai petrecut în București, în România noastră și eram pur și simplu uimiți, ca paralizați. Am fugit spre un loc în care gazele nu ajunseseră dar și acolo, respiram greu și vedeam în jurul nostru oameni și copii mici răvășiți, haos, dezordine, femei plângând și care se rugau să scape tefere din infern.
Cineva din jur dădea cu pietre de furie, cred, mulți înjurau, atmosfera era cât se poate de tensionată și jeturile de apă făceau ravagii pe un spațiu larg. Și totul a părut frumos și civilizat…
A început un fel de război, lumea era cu susul în jos și oameni normali, civilizați și de calitate păreau acum debusolați, panicați, dar deciși să nu cedeze în fața forțelor de ordine ale jandarmeriei care înaintau în mulțime și loveau fără discernământ, cu o furie de neînțeles. Cine cu cine se lupta?
istoric Marian Deaconu
