Toleranța este legea nescrisă a Masoneriei fiind unul dintre elementele fundamentale ale acestuia. Mulți au tendința de a defini toleranța masonică, în primul rând, în termeni de toleranță religioasă sau politică. Aceasta este doar o parte din întreg. Pe măsură ce vom aprecia pe deplin valorile Masoneriei, vom realiza cât de profund este sensul toleranței, căci nu poate exista dragostea frățească fără aceasta.
Să nu uităm căci Francmasonii sunt oameni ce provin din toate zonele sociale. Avem trăsături și opinii diferite. Au fost aduși împreună într-o relație specială de prietenie, armonie și bunăvoință. Este firesc ca diferențele să apară chiar și în rândurile noastre, așa cum se întâmplă și în cele mai unite familii.
Putem să nu fim de acord, dar nu trebuie să fim dezagreabili. A croi o lume fără de cusur este probabil un țel foarte înalt. Este emoțională și plină de înțelesuri povestea unui pușcaș marin care salvase, ducând în spate, un vietnamez rănit, frate al său. Întrebat de jurnalistul ce imortalizase momentul dacă nu i-a fost greu, el a răspuns: “Dacă sunt împovărat de ceva, sunt împovărat de tristețe. El nu mă trage deloc în jos căci nu este nicidecum greu. El este fratele meu.”
Trebuie să fim toleranți față de alții, dar, de asemenea, trebuie să fim toleranți cu noi înșine. Toleranța nu înseamnă a renunța la propriile convingeri, principii sau valori. Este vorba mai degrabă de a respecta dreptul altuia de a avea opinii diferite, creând un real sentiment respect pentru valorile acestuia. Aceeași idee a subliniat-o și John F. Kennedy în aserțiunea: “Toleranța nu implică lipsa angajamentului față de convingerile propri. Mai degrabă condamnă oprimarea sau persecutarea altora.”
În cele din urmă, ne întrebăm dacă ne gândim vreodată la nivelul propriu de toleranță în viața noastră de zi cu zi:
* Cât de toleranți suntem față de cei de la locul unde muncim, din societate sau de acasă?
* Cât de toleranți suntem atunci când nu suntem urmăriți?
* Sau când nimeni din cei pe care îi știm nu este prezent? Putem fi oare și mai toleranți?
Credem că aceste întrebări sunt importante și trebuie să aibă un răspuns, deoarece ceea ce facem atunci când nu ne simțim supravegheați, derivă din propriile noastre valori și convingeri.
Cu toate că toleranța presupune armonia în diferențe, aceasta are limitele ei. Nimic nu poate fi tolerat la nesfârșit, căci a tolera poate însemna la un moment dat a încălca sau a lăsa să fie încălcat jurământul depus. Mai mult, NU putem niciodată considera toleranța ca fiind indiferența sau tăcerea în fața unei nedreptăți. În concluzie, toleranța înseamnă a-i accepta pe ceilalți pentru ceea ce sunt, așa cum sunt și a învăța cum să devenim mai buni în fața lui Dumnezeu și a semenilor noștri. Denumită de Voltaire “atributul umanității”, toleranța este la urma urmei cel mai bun rezultat ale EDUCAȚIEI noastre!
