Argenteus

Argenteus este o monedă de argint fină creată în timpul Tetrarhiei în perioada reformei monetare a lui Dioclețian, în jurul anului 294 de ani.

Argenteus de Constantius I, circa 294 – 295, bătut la Antiohia (RIC 33a). Față: CONSTANTIVS CAESAR; verso: VICTORIAE – SARMATICAE, cei patru tetrarhii care sacrifică în fața unei porți de tabără. Sursă foto Panairjdde, WikipediaCreat de împăratul Caracalla antoninianul (în timpul domniei sale s-a anunțat prima mare criză monetară și economică din Imperiul Roman, care s-a treminat prin reformele economice și monetare ale lui Aurelian, între 270 și 275), argentus era o monedă de argint, denominată în doi denari, care și-a pierdut o mare parte din valoarea sa în secolul al III-lea, scăzând în masă și în procentul de argint, aproape nemaivalorând mult la sfârșitul secolului.

Reforma lui Aurelian, din anii 270-275, a redat valoarea antonină, cu un conținut de 5% din argint (indicat “XXI” sau “KA” în greacă cu exergia inversărilor). Dar la scurt timp și-a pierdut din nou valoarea, provocând dispariția denarului.

Dioclețian a venit la putere în 283, înrolat ca august Maximian Hercules în 285-286, care era responsabil pentru eliminarea uzurpatorilor, mai ales în Occident, instaurând diarhia (formă de guvernământ cu doi conducători). S-a alăturat cezarilor Galerius și Constantius I spre 293, lansând bazele tetrarhiei.

Odată ce imperiul s-a stabilizat astfel, Dioclețian s-a angajat într-o reformă profundă a sistemului monetar, un an mai târziu.

Marea problemă venea din faptul că aureii de aur erau tezaurizați și părăseau circuitul monetar și că monedele bune urmau aceeași cale. Impozitele erau plătite în bani răi și statul era plătit cu monede care nu valorau mai nimic. A fost necesar deci să se emită un număr mare de monede de o bună valoare, restabilind monedele de valoare intermediară între monedele antoniniene depreciate și aureusul tezaurizat și de mică utilitate în tranzacțiile de zi cu zi, cu scopul ca monedele bune să se integreze circuitului.

Dioclețian a creat două module: nummus (sau follis), monedă mare de bronz argintat și argenteus, monedă de argint fină.

Moneda de argint, numită probabil din acest moment argenteus , era produsă din argint fin. Se obțineau 96 dintr-o livră de argint, adică 3,38 g, găsindu-se nivelul denierului lui Nero. Această sumă mare de bani este văzută ca extraordinară și este adesea indicată pe verso prin „XCVI„ (96 pentru 1/96).

Cel mai adesea reversul îi prezintă pe cei patru tetrarhi sacrificând în fața unei tabere fortificate, cu legenda „VIRTVS MILITVM“. Există, uneori, legenda “VICTORIA SARMAT”, care sărbătorește victoria asupra sarmaților. Celelalte reversuri de monede sunt mai puțin frecvente. Aceste reversuri insistă însă pe unitate, armonie între cei patru împărați, într-un mod foarte standardizat, în același mod în care follisul difuzează pe scară largă Geniul Poporului Roman ( „GENIO POPVLI ROMANI“), pentru a sublinia asupra comunității și unității poporului lumii romane. Aici, tema militară vizează să inspire încrederea, să se creadă în securitatea imperiului, să conducă la comerț și nu la tezaurizare.

Dar aceste monede au circulat foarte puțin și au fost rapid ascunse. Comoara de la Sisak (în Croația), îngropată în jurul anilor 295-296, conținea, de exemplu, 1415 de argentei. Atelierele și-au încetat treptat emisiile (Aquileia, Cartagina, Serdica în 307, Trier și Ostia în 309, Roma în 310).

La sfârșitul Tetrarhiei, împărații romani Licinius și Maximin al II-lea au emis încă câteva monede pe modelul argenteului, dar în billon. Acestea sunt numite astăzi cel mai adesea pseudo-argenteus. Abia după crearea monedei siliqua din secolul IV, sub Constantin, la 2,24g, care a stabilizat sitemul monetar roman, s-a putut vedea întoarcerea unei monede de argint.