Legendele irlandeze sunt pline de fiinţe cu pielea verde. Este un hazard? O fantezie datorată faptului că această pigmentaţie nu există la oameni?
Într-o după-amiază a lunii august 1887, doi copii au ieşit dintr-o grotă situată în împrejurimile satului Banjos în Spania. Mergeau ţinându-se de mână şi tranversând un câmp unde ţăranii se aflau la recoltat.
Era un eveniment straniu, incredibil. Copiii aveau aerul că se tem şi vorbeau o limbă de neînţeles. Hainele lor erau făcute dintr-o ţesătură necunoscută iar pielea lor era verde, ceea ce i-a frapat pe toţi cei care îi priveau cu nelinişte şi curiozitate.
Este o poveste absurdă, bizară, fără explicaţii, care ne-ar putea duce uşor cu gândul la a patra dimensiune, la o lume existând alături de noi, o lume a fantasmelor din care au scăpat probabil aceşti copii. Apariţia lor, evident, a şocat pe toată lumea.
Ţăranii erau pe cale de a se odihni după ce mâncaseră, când a apărut cuplu de copii din ieşirea unei grote. Oamenilor nu le venea să creadă ochilor şi s-au precipitat către copii care, tulburaţi şi înspăimântaţi, au început să alerge pentru a scăpa. După ce i-au prins, au fost conduşi la Ricardo Da Calno, un magistrat care era cel mai mare propietar al ţinutului.
Acesta a luat-o de mână pe fetiţă, a frecat-o energic, dar culoarea verde nu a dispărut. Copiii au refuzat de a mânca ceea ce li s-a propus dar au atins cu degetele lor pâinea şi fructele părând foarte intriganţi.
Magistratul a remarcat că trăsăturile feţelor lor erau regulate şi destul de asemănătoare cu cele ale populaţiilor negre. Ochii lor erau tăiaţi în formă de migdală şi foarte împinşi în orbite. Copiii lor au stat 6 zile la, Da Calno, dar nu au mâncat nimic şi au slăbit. Nu s-a găsit niciun aliment care să le convină. Într-o zi, li s-au adus morcovi şi s-au aruncat asupra lor cu aviditate. Niciodată nu au atins altceva ca hrană!
Băiatul a slăbit aşa de tare încât, la o lună după ieşirea sa din grotă, a murit. Fetiţa a crescut însă normal şi a învăţat câteva cuvinte în spaniolă dar nu a putut să dea decât vagi explicaţii despre ea-însăşi, iar misterul său nu a putut fi dezlegat.
Ea a declarat că venea dintr-un loc unde nu exista soare şi unde nu se făcea nici zi nici noapte. S-a presupus că acolo exista un crepuscul permanent. Ea a spus: “Există o ţară luminată nu departe de noi însă suntem despărţiţi de ea printr-un fluviu foarte larg.”
Atunci când a fost întrebată cum a sosit aici, a răspuns: ”A fost un mare zgomot. Am fost luaţi într-un vârtej mare şi ne-am pomenit în grotă în apropiere de câmpul de grâu.”
A trăit timp de cinci şi a fost îngropată alături de fratele său. Există documente relative la această poveste stranie şi sunt oameni care au făcut mărturisiri sub presare de jurământ despre copiii cu pielea verde. În epocă, s-a crezut că ei au fost atinşi de o boală ca cea care atinge copiii albaştri, sau că au fost subiectele experienţelor unui anume dr. Folamur care i-a abandoant apoi în grotă.
S-a mai crezut că ei veneau de pe planeta Marte care în epocă se credea că ar fi locuită şi că slaba luminozitate solară a acestei planete le-ar fi putut da această pigmentaţie verde. Dar nu se înţelegea cum o furtună născută pe Marte i-ar fi putut proiecta vii pe Terra.
Au venit oare dintr-un univers paralel? Cine va şti vreodată? Sau au ajuns aici dintr-o lume subterană unde trăia o civilizaţie necunoscută care s-a dezvoltat de secole pe planeta noastră şi care se găseşte încă în Pământul Găunos? Este o teză îmbrăţişată de dr. american Raymond Bernard.
Într-o carte de Howard Menger intitulată Prietenii mei, oamenii din Spaţiu, există un pasaj surprinzător: “Veţi primi semne-semne indiscutabile, evidente-şi le veţi ignora sau le veţi îndepărta, crezând că spiritul vostru vă joacă feste… Dar… asta aparţine altui domeniu. Şi nu sunteţi încă deschişi; nu sunteţi încă pregătiţi. Dar nu vă neliniştiţi. Când disciplolul va fi pregătit, stăpânul va apărea.”
În sec. XII, în satul Wolfpittes (în apropiere de o insulă mică numită Bury St. Edmund) în Anglia, oamenii au observat în repetate rânduri fiinţe cu pielea verde!
