Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.
De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.
Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere..
Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicaţie falsă.
Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.
Dorinţele şi aspiraţiile oricărui individ omenesc sunt nemărginite, încât funcţiunea principală a vieţii, a inimei sale este nu realizarea unei dorinţi ci dorinţa, voinţa ca atare.