Alain i-a explicat: “Nu vi se va cere nimic care să fie dincolo de posibilităţile dvs. căci analiştii noştri v-au determinat cu precizie aptitudinile în mai multe domenii şi ele sunt considerabil mai mari decât aţi crede. Mai întâi, dacă cunoaşterea limbii voastre este suficientă, cea a scriiturii voastre este încă prea rudimentară pentru a mă înţelege cu pământenii. Aş vrea să-mi furnizaţi texte şi cărţi susceptibile de a acoperi ignoranţa mea în lectura şi scriitura limbii voastre. Aş dori de asemenea texte de matematică pentru a mă familiariza cu metodele voastre care sunt diferite de ale noastre. Strămoşii noştrii şi ai dvs. aveau zece degete pe care numărau la început, ceea ce va dus la sistemul zecimal. La noi, folosim sistemul duodecimal, cifra 12 fiind mult mai simplă şi mult mai practică din faptul divizării sale mai mari (12 este divizibil prin 2-3 şi 4 în timp ce 10 nu este divizibil decât prin 2 şi 5). Pe bancul dvs. de încercare, sub dispozitivul nostru de comunicare, există o margine protejată de un capac. Mâine seară, înainte de a pleca, puneţi acolo toate cărţile pe care mi le puteţi procura, le vom lua şi le vom aduce în acelaşi loc a doua zi seara.”
Dar totul a durat două luni… Fry i-a adus o documentaţie care necesita mai mulţi ani unui student normal pentru a învăţa. O notă de-a lui Alain găsită la ultimul pachet de cărţi returnate, l-a avizat pe doctor de a nu mai continua deoarece Alain trebuia să se abţină pentru ceva timp, căci o misiune îl chema în altă parte.
Au trecut luni şi chiar ani fără nicio veste de la el. În aprilie 1954, Fry se afla în concediu în adâncul unei păduri din sudul Oregonului. Se izolase acolo pentru a reflecta la probleme dificile. Dorea să ia contact cu Alain privind acest subiect şi s-a gândit că în acest loc îndepărtat, avea mai multe şanse. Şi nu s-a înşelat: a treia zi a auzit vocea bine cunoscută:
“Ei bine, Dan, cât timp vei mai ţine adevărul sub oboroc? Aşa se zice în cea mai Mare Carte a Înţelepciunii şi a Filozofiei pe care voi o numiţi Sfânta Biblie şi pe care mi-aţi împrumutat-o. V-am arătat teribilul abis spre care oamenii şi Lumea voastră se grăbesc orbeşte. V-am dat informaţii de mare interes pentru popoarele voastre. De ce aţi păstrat asta doar pentru dvs.?”
Fry a răspuns: “Mai întâi, pentru că nu m-am temut că aceste informaţii livrate publicului vă vor compromite vizita în lumea noastră. Apoi, sunt un necunoscut, cu excepţia cercului care se ocupă de rachete. Nimeni nu m-ar asculta.”
Alain a spus: “Cei care nu sunt refractari la Adevăr vor şti să recunoască valoarea Mesajului fără a se preocupa de situaţia mesagerului. Actual, una din problemele voastre majore este de a deveni critic. Cel puţin dacă nicio forţă nu va veni să restabilească echilibrul în cartiere ad hoc, întreaga voastră civilizaţie va putea să fie ştearsă de pe glob, în holocaust, înainte ca noi să fim în măsură de a vă aduce ajutor. Sunteţi una din rasele de oameni capabili de a crea această forţă mică dar determinantă. Scrieţi o carte în care veţi expune ceea ce aţi învăţat de la noi. Repetaţi-o în ziare, la radio, la televiziune şi dacă este necesar, strigaţi pe acoperişuri, numai ca popoarele voastre să ştie poziţia critică în care se găsesc.”
Cumva disperat, Fry a replicat: “Nu ştiţi ce spuneţi. Puţini oameni mă vor asculta căci le este teamă de Adevăr, şi încă mai multă teamă de tot ceea ce poate schimba modul lor de viaţă. Singurul rezultat pe care îl voi obţine este de a fi ridicularizat. Mă vor lua drept un mincinos, un nebun, sau un şarlatan. Ziarele nu vor accepta de a publica informaţiile mele sau le vor deforma în aşa fel încât voi părea stupid.”
Vocea a comentat: “Desigur că veţi fi ridiculizat. Ridicolul este bariera pe care timiditatea şi ignoranţa o ridică contra a ceea ce le înspăimântă sau tulbură. Puteţi să-mi citaţi un om de pe planeta dvs. care a învăţat ceva mare şi care nu a fost subestimat de ceilalţi? Este preţul pe care trebuie să-l plătească orice individ care este în avans faţă de timpul său, fie în gândire fie în acţiune. Amintiţi-vă de această veche maximă care va trebui să figureze în orice carte de filozofie: “Este mai uşor de a batjocori decât de a aprofunda, dar nu este la fel de profitabil.” Da, veţi fi insultat şi atacat, căci unii vor critica ceea ce afirmaţi, chiar dacă Adevărul dvs. este evident. Vor fi mai multe probleme la care va trebui să faceţi faţă, dar amintiţi-vă că nu sunt exclusiv ale dvs. Ei vor purifica tot ceea ce le oferă ştiinţa şi serviciul lor în scopul de a face să avanseze cultura. Amintiţi-vă de asemenea că aveţi prieteni, mai mulţi prieteni decât aţi visat vreodată. Dacă există oameni cărora le este teamă de a-şi schimba modul de viaţă, alţii, mai numeroşi decât aţi presupune, sensibili la pericolele care scurtează societatea şi civilizaţia voastră, vor căuta un remediu. Vor dori să vadă înainte de a râde, şi veţi avea în ei noi prieteni. Nu subestimaţi niciodată puterea gândirii. Dacă aveţi prieteni nu veţi fi niciodată singuri şi vă vor da curaj şi posibilităţi.”
“Dar, a obiectat Fry, de ce nu faceţi o aterizare în farfuria zburătoare în faţa Casei Albe şi cereţi facilităţi pentru a comunica Lumii întregi informaţiile şi ceea ce doriţi să ştie?”
Alain a spus: “Reflectaţi puţin. Dacă vom apărea ca fiinţe superioare venite de dincolo pentru a-i conduce pe pământeni, aceştia vor gândi imediat că suntem tiranii care pretind de a-i pune în sclavagie şi vor reacţiona în sens negativ.”
“În acest timp ar trebui să prezentaţi pericolul unui război nuclear care va antrena la distrugerea civilizaţiei voastre şi la moartea majorităţii popoarelor voastre. Dar acest pericol, deşi este imediat, nu este problema de bază, nu este decât un simptom şi puţine boli pot fi vindecate tratând doar simptomele. Adevărata problemă cu care se confruntă civilizaţia voastră, problema care, în ultimii ani, a atins un punct critic, nu vine de la rasă şi nici de la credinţă, nici de la ideile politice. Este o problemă care se pune devreme sau târziu în cursul dezvoltării oricărei civilizaţii, oricare ar fi locul sau timpul său. Astfel Viaţa începe în formele cele mai simple şi aceste forme devin din ce în ce mai complexe. La un anumit moment, a apărut rasa umană, care posedă conştiinţa de a exista, nevoia unui scop şi realizarea unei inteligenţe mai mari decât a oricărei alte fiinţe vii. Cercetarea ştiinţei urmează un evantai larg care se divizează în trei secţiuni:
1) Ştiinţa Fizică sau Materială care tratează dorinţele, nevoile corpului şi ale naturii lumii fizice.
2) Ştiinţa Socială care guvernează relaţiile între oameni.
3) Ştiinţa Spirituală care studiază relaţiile între oameni şi Marea Inteligenţă creatoare şi pătrunde tot, controlează toată Natura şi pe care voi o numiţi Dumnezeu.
Toată ştiinţa Universului, toată cercetarea Adevărului şi toată extensia înţelegerii nu pot înflori decât pe aceste ramuri dominante. Între ele nu se pot trage linii de separaţie bine definite, căci ele izvoresc una din alta, dar legile fundamentale care le conduc sunt aceleaşi. Întreaga civilizaţie a Universului care vrea să se dezvolte deplin şi cu succes, trebuie absolut să studieze fiecare din aceste ramuri cu constanţă şi cu diligenţă şi să nu neglijeze niciuna. În acest timp Ştiinţele Spirituale şi Sociale trebuie să capete întâietate. Nu se poate avea dezvoltarea ştiinţelor materiale fără o bază solidă a ştiinţelor spirituale şi sociale. Aveţi proba în diferenţa care există între om şi animal. Unii ar putea afirma, desigur, că nu există diferenţă. Dar de fapt, există mai multe diferenţe specifice între om şi animal pentru că animalul nu poate avea ştiinţă spirituală, nici ştiinţă socială şi nu va avea niciodată. Desigur, furnicile şi albinele care au o organizare socială rudimentară, lucrează pentru binele comun într-o disciplină comună, graţie acesteia, ele au o stiinţă materială sumară care le fac să construiască structuri simple unde înmagazinează hrana pentru viitor. Dar din faptul că ele nu au nicio ştiinţă spirituală, nu pot să meargă mai departe şi nu au avansat niciun singur pas de milioane de ani. Sunt mereu aceleaşi tehnici instinctive pe care le utilizează.
Din contră, omul este dotat cu o Inteligenţă Infinită şi cu Puterea creatorului Spiritului Suprem, chiar dacă nu este în stare să înţeleagă asta. De-a lungul a numeroase stadii de dezvoltare, atitudinea sa faţă de aceste puteri poate varia şi să treacă de la Teamă şi Resentiment la început, până la Dragoste şi Respect în ultimele etape, dar va avea mereu nevoie instinctiv de a învăţa şi de a crea. Deci Ştiinţa Spirituală a existat de la originea inteligenţei umane. Ca urmare a ameliorării condiţiilor de viaţă realizate numai prin cooperare, s-au produs primele adunări în triburi care reprezintă începutul Ştiinţei Sociale.
Ştiinţa Materială izvoreşte deci din două ştiinţe spirituale şi sociale, şi acolo începe Marea Problemă: ştiinţa materială stimulată de nevoile şi dorinţele mereu crescânde ale corpului, ia un loc şi un ritm din ce în ce mai mari. Dacă faceţi o retrospectivă a progreselor tehnice ale ultimilor 30 de ani, veţi constata că ele depăşesc de departe ceea ce s-a realizat în timpul celor 100 de ani precedenţi şi care sunt mult mai importanţi decât progresele realizate în timpul tuturor mileniilor anterioare. Din contră, ştiinţele sociale şi spirituale avansează foarte puţin şi chiar ritmul lor se încetineşte uneori, când nu regresează. Rezultă o disproporţie între cele trei ştiinţe. Este ca şi cum aţi construi o structură cu o viteză crescătoare pe faze care nu se dezvoltă decât prea lent. Dacă nu veţi accelera suficient creşterea bazelor, totul se va prăbuşi, inevitabil, aducând distrugere şi ruină totală. Această prăbuşire a Civilizaţiei s-a produs deja pe planeta dvs., şi astăzi ea reîncepe, dacă cel puţin nu vine o stimulare din exterior. Întreaga populaţie a planetei voastre este în pericol constant de distrugere prin mijloacele pe care chiar voi-înşişi le-aţi creat cu efort şi diligenţă, cu un mare consum de timp şi bani.
De ce deci o rasă ar fi ameninţată de propriile sale opere? Foarte simplu, pentru că această rasă nu a progresat suficient în ştiinţele fundamentale pentru a permite oamenilor de a-şi controla propriile creaţii, şi din acest fapt, aceste creaţii sunt cele care îi controlează pe oameni.
Mulţi dintre voi sunteţi conştienţi de pericolele pe care le prezintă armele nucleare, dar există un alt aspect al acestei probleme care vă scapă. Dacă gradul de tensiune între Naţiunile voastre nu se ameliorează, este Sfârşitul Civilizaţiei voastre. Civilizaţiile sunt construite şi menţinute de oamenii de viziune care cred şi lucrează pentru Viitor. Care om de astăzi ar dori să-şi dedice viaţa şi eforturile în profitul generaţiilor care vor veni, atunci când întreaga rasă s-ar putea prăbuşi în 24 de ore?
Cel puţin tensiunea între Naţiuni să dispară şi ca securitatea viitorului să fie mai bine stabilită în cursul următoarei decade. Deviza viitoarei generaţii va fi probabil: “Mâncăm, bem şi profităm, căci mâine vom muri.” Este şi chestiunea actuală a “delicvenţei la tineret.” Se acuză părinţii, sau şcoala, sau Biserica sau Statul. Nu-i nimic rău că tineretul este foarte sensibil la condiţiile de insecuritate şi niciodată, în istoria rasei voastre, viitorul nu a fost atât de ameninţat. Şi asta se traduce printr-un obscur resentiment care se manifestă prin revolta violentă sau pasivă contra credinţei, moralei, instituţiilor şi aproape toate formele de autoritate.”
Fry a comentat: “Ştiu foarte bine problema, dar care este soluţia? Trebuie oprit progresul ştiinţei materiale? S-o înlăturăm pentru a reveni la Natură şi să trăim ca animalele?”
Vocea a spus: “Nu. Nu este vorba de a demola, ci de a cerceta, de a întări fundaţiile. Ar fi o nouă eroare acum de a opri ştiinţa materială. Ar fi una mai mare decât de a reveni la trecut căci totul se prăbuşeşte. Din contră, popoarele trebuie să se extindă spre orizonturi la care nici nu aţi visat. Dacă totuşi veţi construi fundaţii capabile de a le suporta.”
“Altfel?” a întrebat Fry.
“Altfel civilizaţia voastră va dispărea. Se va distruge ea însăşi în holocaustul care nu va lăsa decât câţiva supravieţuitori. Aceştia neavând posibilitatea de a le reconstrui tehnologia, descendenţii lor se vor întoarce aproape la nivelul de animale. Atunci procesul Evoluţiei va reîncepe şi în 10 sau 15 milenii va ieşi o altă civilizaţie şi se va regăsi în faţa aceloraşi probleme. Este Legea Universului şi vedeţi că soluţia rezidă în libera alegere a oamenilor.” După o pauză, în care doctorul a tăcut, a continuat:
“Rasa şi cultura voastră nu s-au îndreptat spre distrugere, i-a spus lui Fry. Asta depinde unic de alegerea voastră.”
“Dar cum să alegi dacă popoarele nu cunosc aceste două alternative?”
Alain a explicat: “Este precis motivul pentru care suntem aici şi că dvs. sunteţi aici. Strămoşii mei făceau parte dintr-un grup de supravieţuitori de la ultima prăbuşire a civilizaţiei planetei voastre acum mai multe mii de generaţii. Ei au atins o tehnologie considerabil mai avansată decât a voastră de astăzi şi posedau mijloace de care nu puteţi avea idee. În acest timp, ca voi, nu au dezvoltat destul valorile lor spirituale şi sociale. A izbucnit un conflict între cele două principale naţiuni din epocă şi a explodat într-un război de exterminare mutual. Radiaţiile atomice au făcut viaţa imposibilă pe această planetă. Oamenii care nu au murit au suportat o deteriorare a funcţiilor mentale şi biologice. În plus, s-au produs mutaţii în generaţiile următoare care au adus oamenii la vârsta pietrei.
Pe o înălţime a platoului Tibet au aterizat şase nave aeriene şi echipajele lor care au scăpat catastrofei. Ei au decis sa meargă pe altă planetă. Au ales Marte care se găsea în acel moment în conjuncţie cu Terra. Au plecat patru nave. Două au rămas. Ocupanţii lor au estimat că altitudinea platoului şi depărtarea sa de centrele de distrugere îi puneau la adăpost de radiaţiile nocive şi de degenerarea descendenţilor lor.
Din cele patru nave plecate spre Marte, au ajuns trei. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu a patra. Timp de generaţii a fost o luptă încrâncenată pentru supravieţuire. A fost vârsta Neagră a Noii rase despre care nu ştim mare lucru. La sosirea lor pe Marte, membrii echipajului celor trei nave aeriene, au scris cu grijă istoria raselor Terrei şi motivele distrugerii lor. Totul a fost preţios conservat şi noi o numim Marea Lecţie, pe care o predăm încă copiilor noştrii de îndată ce sunt pregătiţi de a pleca în viaţa activă.
Pe măsură ce bătalia pentru supravieţuire contra asprimii mediului evolua favorabil, dezvoltarea ştiinţei materiale îşi relua cursul normal şi tehnologia înflorea, dar lecţiile trecutului erau constant în faţa noastră şi am vegheat meticulos ca valorile spirituale şi sociale să fie menţinute în proporţii convenabile faţă de valorile materiale. Călătoriile interstelare au devenit din ce în ce mai frecvente, astfel încât am abandonat complet planeta Marte. După toate, viaţa în Spaţiu este mult mai simplă, mai sigură şi mai uşoară decât bătălia constantă contra capriciilor şi perversităţilor adesea mortale ale unei planete.
Actual, ca toate rasele care locuiesc Spaţiul, suntem independenţi de planete. Unele dintre navele noastre sunt foarte mari în raport cu ale voastre şi sunt echipate pentru a produce, chiar în interior, toate lucrurile necesare vieţii şi confortului. Nu avem nevoie de a ne apropia de o planetă, pentru a vedea materiile prime indispensabile unor noi construcţii, elementele pe care ni le putem procura din asteroizi sau din sateliţii nelocuiţi.
Satisfacerea nevoilor noastre fizice ne cere puţin timp şi putem dispune de mult timp şi de energie pentru a ajuta rasele umane care nu au depăşit încă punctul critic al dezvoltării lor. Vasul aerian unde mă găsesc actual este în întregime consacrat acestui scop. În câteva luni, când voi fi în fine pregătit, mă voi amesteca cu pământenii, voi deveni unul de-al dvs. şi de aceea am nevoie de asistenţă.
Unul dintre cuvintele cele mai importante ale limbii voastre este: înţelegerea. Îl confundaţi des cu: cunoaşterea, înţelepciunea, dragostea şi caritatea. Toate aceste caracteristici sunt dezirabile dar niciunul nu poate înlocui înţelegerea.
În Biblie vi se recomandă: “Iubiţi-l pe Dumnezeu şi aproapele”. Este un excelent principiu, numai dacă ar putea fi urmat. Din nefericire Dragostea, este un sentiment care nu este tributar Voinţei. Nimeni dintre voi nu poate să iubească cu adevărat pe cineva pentru că a fost sfătuit sau chiar comandat de a face asta, chiar dacă a fost promisă o recompensă. Înţelegerea trebuie mai întâi să vină, înaintea dragostei reale, a carităţii tale şi chiar a Înţelepciunii tale. Cea mai importantă nevoie pentru rasa dvs., civilizaţia voastră şi societatea de astăzi este înţelegerea între om şi apropiatul său, între Naţiune şi Naţiune. Înţelegerea este cheia supravieţuirii rasei voastre.”
De atunci au trecut ani şi Alain s-a stabilit pe planeta noastră. S-a obişnuit cu viaţa noastră terestră, dar nu a putut niciodată să înţeleagă înşelătoria care domneşte printre pământeni. Eforturile sale pentru a influenţa telepatic subconştientul conducătorilor Lumii, în scopul de a le oferi puţină Înţelepciune şi răbdare, au eşuat în parte, căci înţelegerea este încă rară printre noi. Faptul că suntem încă vii şi că civilizaţia noastră există şi astăzi, este proba că acţiunea sa şi cea a confraţilor săi nu a eşuat complet, a declarat doctorul Fry la sfârşitul cărţii sale.
