Neobositul şi atipicul contactat american George Hunt Williamson (1926-1986) nu a fost doar un mare ufolog, dublat de un antropolog şi de un arheolog de geniu, ci şi un aventurier care a inspirat mai târziu personajul Indiana Jones al lui George Lucas şi Steven Spielberg. El a fost şi un ezoterist inspirat, un mare vizionar, care a fondat o comunitate monastică în Anzi înainte de a deveni el-însuşi călugăr la începutul anului 1960.
Născut la Chicago şi fiu al unui imigrant slav de condiţie foarte modestă, el afirma însă că aparţine înaltei nobilimi sârbe. Abia în 1961, la vârsta de 35 ani, s-a decis de a dezvălui adevărata lui identitate invitaţilor la o nuntă la care participa: el a declarat atunci că este în realitate Prinţul Michael van Lazar, Ducele Sumadya, ultimul reprezentant al liniei Obrenovic.
O anchetă care s-a desfăşurat apoi de către autorităţile iugoslave a confirmat faptul că familia princiară Obrenovic a existat cu adevărat, dar că se presupune că ultimii săi descendenţi fuseseră asasinaţi de revoluţionari în 1903, fără ca nicio probă formală să se aducă totuşi, întrucât corpurile lor nu au fost găsite niciodată.
Au existat multe persoane care au susţinut că Williamson nu ar fi putut avea numeroase contacte cu extratereştrii în cursul a 10 ani şi l-au considerat un mistificator. Iar dezvăluirea sa de a aparţine înaltei nobilimi sârbe au calificat-o drept mitomanie. Ei i-au reproşat de asemenea prietenia sa cu William Dudley Pelley, care avea un trecut nazist. De fapt, acesta din urmă era un pacifist şi un adversar al republicanilor americani. El s-a opus lui Roosevelt, căruia i-a reproşat intrarea în război a ţării sale şi împărţirea lumii în două blocuri duşmane la Yalta. Dar Pelley a fost imediat acuzat de nazism şi în fine aruncat în puşcărie timp de 8 ani.
Straniul nazist Williamson, fondator al S.C.O (Soul Craft Organization), adică Organizaţia Vasului Sufletului, a redactat 32 de manuscrise groase în întregime consecrate revelaţiilor transmise prin scriitură automatică de Inteligenţele Supraterestre luminoase şi care constituie un extraordinar mesaj de dragoste şi de speranţă pentru asamblul omenirii.
În compania lui Pelley, a lui George Adamski (cu care era prieten) şi a altor câţiva, Williamson a participat la începutul anului 1950 la crearea S.C.O., care era un fel de cerc de cercetare în ocultism, în ufologie şi în cosmogonie, din care unii consideră că gândirea numită new age îşi trage rădăcinile şi spiritualitatea. El a fost primul care a menţionat în cărţile sale existenţa Centurii lui Photons (confirmată apoi de astro-fizicieni) şi a prezentat teoria coexistenţei în univers a lumilor de niveluri de densităţi vibratorii diferite. De asemenea el a fost primul care a evocat existenţa unui complot mondial vizând de a aservi progresiv omenirea noastră prin mijlocul indirect al unui cartel internaţional de bancari şi de finanţişti controlat de extratereştri negative.
La 20 noiembrie 1952, George Williamson şi soţia sa Betty figurau printre cei 6 martori ai faimoasei întâlniri a lui George Adamski cu venusianul Orthon într-un deşert californian, nu departe de Mont Palomar.
În următorii 5 ani, George a avut parte de contacte frecvente cu reprezentanţi extratereştri în acelaşi timp în care a depus o intensă activitate de scriitor. La început contactelor lui Willamson şi ale asistentului său, Lyman Streeter, cu venusienii s-au efectuat în principal sub forma de comunicaţii radiotelegrafice şi de channeling. Conform jurnalistului Alec Hiddell, care l-a intervievat pe Sean Devney, un inspector însărcinat de NASA de a-l ancheta pe Williamson, când el a început să canalizeze, s-au petrecut lucruri inexplicabile. El era capabil de a folosi mai multe voci şi de a se exprima în mai multe limbi diferite. Se pare că apoi, au putut avea loc contacte directe cu venusieni. Urmarea? A apărut cartea sa, The Saucers speak (Mesajul farfuriilor zburătoare) care constituie probabil cel mai remarcabil document ufologic publicat vreodată.
Un alt ufolog, dr. Charles Laughead, care a participat la lucrările lui Williamson şi a prefaţat mai multe din cărţile sale, a scris: Graţie asistenţei unui extraordinar tânăr (Williamson) care este la urma urmei channel, mediu şi telepat, am reuşit de a intra în contact cu suflete care cândva au traversat iniţierele în anticile Şcoli de Mistere din America de Sud. Adunările noastre privesc un mare număr de subiecte, de la istoria veche şi originile planetei noastre, până la chestiuni religioase si metafizice. Fraternitatea creată de el (Williamson) serveşte deasemenea de trambulină de comunicare cu inteligenţele altor plante şi altor sisteme solare, cât şi cu fiinţele care locuiesc în interiorul vaselor din spaţiu. Este clar că noţiunile abordate de unele din aceste inteligenţe şi unele din aceste fiinţe depăşesc larg nivelul de înţelegere accesibil intelectelor noastre limitate. Pentru mai multă simplitate, în timpul întâlnirilor noastre, avem obiectul de a-i desemna pe primii sub numele de Fiinţe din Spaţiu şi locuitorii Vaselor sub cel de Fraţii Spaţiului. În pofida a numeroase apropieri la joasă înălţime deasupra a diferite oraşe, printre care capitala SUA, Washington, venusienii nu au reuşit să convingă publicul de existenţa lor. Sub presiunea serviciilor secrete americane toate filmele şi fotografiile de OZN-uri realizate în epocă au fost apoi prezentate de specialişti drept montaje grosolane.
În scopul de a proba existenţa lor, venusienii au imaginat de a propune un fel de excursii în spaţiu la bordul maşinăriilor lor magnetice unui număr de 12 cetăţeni americani, selecţionaţi în funcţie de deschiderea lor spirituală şi de aptitudinea psihică şi vibratorie de a suporta şocul emoţional provocat de o asemenea experienţă. Printre aceşti americani figurau Williamson şi Adamki, dar în faţa şantajului mediatic impus de guvernul SUA, martorii nu au avut decât puţin impact şi au fost luaţi în derâdere şi discreditaţi de imensa majoritate a mass-media internaţională din epocă.
La mijlocul anului 1950, decepţionat de felul în care a fost primită munca sa, Williamson s-a decis de a părăsi definitiv agitaţia politico-mediatică şi de a se retrage într-o regiune din Anzi, locuită în principal de indieni, unde a format o comunitate monastică. A început să călătorească prin toată America latină şi şi-a multiplicat contactele cu numeroase comunităţi amerindiene.
Astfel, el a petrecut mai mult de 10 ani alături de indienii hopi, zuni, kogi şi de azteci, adică de supravieţuitorii vechilor culture indiene din America de Nord şi de Sud. Şeful indienilor hopi i-a confirmat contactele poporului său cu venusienii din timpuri imemoriale. El i-a povestit cum una din farfuriile lor a aterizat cu ceva timp în urmă în rezervaţia lor. Aztecii i-au povestit în ce circumstanţe stranii au încetat de a mai practica sacrificii umane pe care le realizau în vârful unei piramide. O navă venusiană a aterizat într-o bună zi la piciorul piramidei unde se făceau sacrificiile chiar înaintea unei execuţii. Atunci, ocupanţii navei le-au dat preoţilor un termen de o lună pentru a se opri toate sacrifiiciile umane. După ce s-a încheiat acest termen, şefii aztecilor nu reuşiseră încă de a se pune de acord între ei privind cererea venusienilor. Dar în momentul în care era pe cale de a avea loc un nou sacrificiu uman, farfuria venusienilor a apărut chiar deasupra piramidei şi a distrus-o într-o clipă cu ajutorul unei raze de lumină (fără îndoială o rază laser!).
Descendenţii incaşilor i-au menţionat lui Williamson tradiţia lor potrivit căreia o navă aurită a aterizat într-o zi în Anzi şi i-a invăţat bazele viitoarei lor civilizaţii şi a religiei solare. Ei i-au povestit de asemenea că armata invadatoare comandată de Pizarro a raportat această istorie regelui şi reginei Spaniei şi ca ea a fost cenzurată de Inchiziţie care a judecat-o a nu fi conformă cu Biblia.
În cartea să Vizuinile secrete ale Leului, George Hunt Williamson povesteşte de asemenea circumstanţele stranii care l-au dus la descoperirea unui manuscris într-un vechi templu situat la mare altitudine în Anzi. Acest manuscris relatează existenţa coloniilor venusiene pe planeta noastră în epoca zisă preistorică şi asistenţa pe care venusienii au dat-o atunci oamenilor în diferite domenii. El precizează totodată că vasele lor au salvat, în diferite momente, pe reprezentanţii cei mai evoluaţi ai omenirii înainte de cutremure de pământ, de raza de maree, de inundaţii şi chiar de o precedentă basculare a polilor, şi că ei sunt astăzi gata de a reîncepe. Conform imensei majorităţi a amerindienilor contactaţi de Williamson, credinţa în existenţa venusienilor era curentă şi normală în Antichitate, până ce cenzura impusă de Biserică şi guvernele din ţările occidentale au interzis-o.
Williamson afirmă în cărţile sale că anumiţi indieni pe care i-a întâlnit păstrează în capsule temporale manuscrise provenind de pe anticul continent Mu. El a obţinut date despre numeroase subiecte şi răspunsuri la numeroase întrebări. În cartea Vizuinele secrete ale Leului, pe care el a publicat-o ca urmare a acestor schimburi, îi evocă pe vechii stăpâni ai Terrei din epoca în care rasa umană era încă în copilăria sa. El revelează că a ne şti predecesorii nu este total pierdut căci au rămas consemnaţi în arhive secrete accesibile câtorva foarte rari iniţiaţi pe care i-a cunoscut şi întâlnit. Această operă intrigantă şi interesantă se bazează pe traducerea unor manuscrise extrem de vechi, conservate într-un oraş ocult din Peru şi păstrate până la sfârşitul timpului de un colegiu misterios compus din 144 de Studioşi ai Vieţii.
Williamson explică în special că unii dintre zeii Antichităţii au fost de fapt vizitatori din spaţiu. El dezvăluie cine era Akenathon şi de ce faraonii erau numiţi descendenţii Soarelui, indicând faptul că există o trecere spre un templu secret sub Sfinx şi că o navă spaţială ar fi îngropată sub Marea Piramidă. El povesteşte cum a traversat Moise Marea Roşie şi ce s-a petrecut în realitate în momentul învierii lui Chistos. La sfârşitul anului 1950, Williamson revine în California pentru a fi numit preot conform Tradiţiei Nestoriene (Vechea Biserică din Orient), care refuză de a vedea în Maria pe mama lui Iisus, dar o consideră ca pe mama unui bărbat, Iisus, care nu fost vizitat de Sfântul Spirit decât câţiva ani mai târziu, după naşterea sa. (Ezoterismul nestorian prezintă un alt aspect al Mariei, cel al Fecioarei Cosmice, soţia Tatălui Celest şi a Mamei lumilor). Apoi revine în America de Sud.
În 1965, pe când participă la o expediţie arheologică în Peru, el dispare misterios, în condiţii care nu sunt departe de strania Volatilizare a lui Nicolas Roerich in Himalaya şi a reapariţiei sale la fel de misterioasă câteva săptămâni mai târziu. Unii l-au crezut mort, alţii erau neliniştişi că se afla la bordul unei nave spaţiale, pe când alţii au crezut că, asemeni lui Roerich, probabil a ajuns într-un oraş din lumea interioară prin numeroase coridoare de acces spre Terra Găunoasă care par să existe în regiunea Anzilor Cordilieri.
Adevărul este că nimeni nu a ştiut vreodată ce a făcut Williamson în cursul ultimilor 10 ani din viaţa sa. Se ştie pur şi simplu că a petrecut mult timp în Arizona. Trebuie spus că, în cărţile sale, el vorbeşte despre Arizona, pe care o traduce prin Zona de Aur (ARI-ZONA), şi pe care o consideră ca pe un pământ magic şi sacru. Să mai notăm că cuvântul OR (UR, lumină) şi cuvântul GE (Gaia, Terra) se găsesc reunite în prenumele GEORGE (GE-OR-GE) pe care îl regăsim frecvent la contactaţi: George Adamki, George Hunt Williamson, Geoge King, George Van Tassel, Giorgio Bongiovanni etc. Un alt mare contactat, Pierre Monnet, a declarat într-o zi că a avut viziunea unui Înger în aur traversând oraşul Orange (OR-ANGE).
După şederea sa misterioasă în Arizona, Geoge Hunt Williamson a mai revenit o dată în California în 1985 unde a părăsit definitiv planul existenţei noastre câteva luni mai târziu (în ianuarie 1986) în condiţii de asemenea foarte misterioase, chiar după ce a scos în evidenţă problema pusă de două comete care au penetrat centura Soarelui şi au ieşit intacte!!!
