Este caracterizată prin transparenţa sa şi prin numărul său important de membri care reprezintă aproape 2 milioane de fraţi repartizaţi în aproximativ 15. 000 ateliere în 50 de Mari Loji aşa-zise regulare.
Structura federală a ţării dă fiecărui stat propria sa Mare Lojă. Dar francmasoneria din S.U.A. este foarte diferită de cea care predomină în Europa.
Istoria
Leagănul istoric al francmasoneriei americane se găseşte în statul Massachusetts. Ea s-a născut oficial în 1733!
Prima referire la francmasonerie în America de Nord a fost făcută de Jonathan Belcher care a fost iniţiat la Boston într-o “lojă ocazională” în 1704 călătorind în Europa în acelaşi an.
Legenda spune că primii francmasoni s-au adunat la Boston în 1720 în King’s Chapel dar lipsa surselor credibile nu permite de a afirma această versiune. În secolul 18, francmasoneria s-a implantat în această ţară prin mişcările migratoare şi tutela Imperiului britanic asupra coloniei sale. Astfel, primul document atestînd prezenţa masonică în Noua Lume datează de la 30 iulie 1733 şi relatează nominalizarea Marelui Maestru provincial din America de Nord, Henri Price prin Marele Maestru al Angliei de atunci vicontele de Montagu. Prima lojă s-a adunat la taverna “Ciorchinele de struguri”pe King Street.
Francmasoneria americană s-a născut în jurul Marii Loje a lui St. Sohn, deşi suveranitatea sa limitată nu a scăpat contextului istoric. Din 1734, Benjamin Franklin a imprimat Constituţiile lui Anderson afirmînd astfel existenţa francmasoneriei în colonie. La 24 iunie în acelaşi an, el va fi numit Mare Maestru a Provinciei Pennsylvania şi va motiva coroana britanică în cadrul masonic.
Dar francmasoneria americană, aparţine Vechiului Continent… Marea Lojă a Scoţiei a creat în 1752 la Boston loja Sf. Andrews care va sta la baza Marii Loje din Massachusetts creată în 1759. Opoziţia între Bătrîni şi Moderni va fi permanentă. Marea Lojă a Sf. John intra în aria Modernilor în timp ce Marea Lojă din Massachusetts în cea a Bătrînilor.
Această opoziţie masonică reflectă de altfel o opoziţie istorică. Divizările în sînul francmasoneriei americane se vor accentua între 1752 şi 1778.
Marea Lojă a Sf. John, din Boston, va aduna burghezia locală şi va aspira larg la independenţă, pe cînd rivala sa va rămîne fidelă Regatului Unit. Ea era esenţial compusă din soldaţii (în majoritate irlandezi) trimişi de coroană. De la această dată pînă la războiul de independenţă, francmasonii americani vor rămîne larg divizaţi.
Loja Sf. Andrei din Boston, condusă de Joseph Warren, a născut Boston Tea Party, eveniment care a declanşat războiul de independenţă. Marele Maestru Provincial din Massachusetts, Joseph Warren a fost ucis în bătălia de la Bunker Hill. În timpul războiului, în majoritatea provinciilor, membrii lojilor “vechi” au stat mai degrabă de partea insurgenţilor, George Washington, Joseph Warren şi Benjamin Franklin, în timp ce cei doi din lojele “moderne” s-au angajat mai degrabă de partea Angliei.
Printre cei 56 de semnatari ai declaraţiei de independenţă din 1776, aproximativ 50 au fost francmasoni. Benjamin Franklin s-a dus la Paris ca “Ministru plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii septentrionale”, unde a devenit de la 1779 la 1781 Venerabilul Maestru al lojei Nouă Surori care a organizat susţinerea franceză la cauza americană. Printre francmasonii francezi, marchizul de La Fayette a jucat un rol notabil în războiul de Independenţă.
Profitînd de conflict, Marea Lojă din Pennsylvania a declarat că se separă oficial de Marea Lojă a Angliei în 1778. După război, sistemul Marilor Loje a fost stabilit cu juridicţie exclusivă pe teritoriul fiecărui stat al Uniunii. El a pus însă unele probleme în statele unde co-existau două mari loji (“vechi” şi “moderne”), dar a sfârşit prin a se impune total după circa 20 de ani.
În 1800, în S.U.A. existau 11 Mari Loje, regrupând 387 de loje şi 16. 000 de francmasoni.
Marian Deaconu
