Dacă cumva credeţi că monştrii înfricoşători populează doar undele lacului scoţian Lock Ness ori pe cele mai puţin cunoscutului Nahual-huapi din Argentina, vă înşelaţi amarnic.
Se pare că şi în Guatemala, luciul apelor ascunde mistere de necuprins. Mai exact, este vorba de două lacuri înrudite ca nume, Amatitlan şi Atitlan. În adâncurile lor, sălăşluieşte un şarpe gigantic care îi înspăimântă pe pescarii guatemalezi de mai bine de 30 ani.
Totul a început în 1971, într-o dimineaţă de iunie când don Pioquinto Salvatierra, împreună cu mai mulţi pescari din El Caballon, au ieşit în larg la bordul unei bărci din lemn. Omul făcea meseria asta de mulţi ani şi până atunci nu avusese niciun fel de probleme. Deodată, din unde, s-a ridicat o creatură înfricoşătoare. Nu se ştie cum dar oamenii au reuşit să ajungă pe mal şi au răspândit vestea “întâlnirii” cu monstrul.
A doua zi, o echipă de reporteri de la ziarul “La Tarde”, a împânzit zona şi astfel s-a născut legenda monstrului din Guatemala.
Partea ciudată este că mărturiile pescarilor vorbersc şi despre lumini stranii ori zgomote înfricoşătoare ce însoţesc apariţiile şarpelui gigantic. Cum era de aşteptat, panica s-a instalat rapid în rândurile locuitorilor de pe malul lacului Amatitlan.
Curând, au apărut avertizările de tip “Joaca pe plajă interzisă”. Agenţiile imobiliare s-au văzut într-o clipită în pragul falimentului şi pentru a preveni aceasta, au ieşit la atac. Directorii lor au caracterizat apariţia monstrului drept o minciună sau în cel mai bun caz, o halucinaţie. Oamenii, însă, au continuat să fie înspăimântaţi şi au evitat achiziţionarea de locuinţe pe malul lacului. Ceea ce păruse o afacere bună, acum era dată uitării căci pescarii continuau să “se întâlnească” cu monstrul.
Unii pretindeau că fuseseră atacaţi, alţii îşi pierduseră cunoştiinţa. Ca şi cum nu era de ajuns, prezenţa şarpelui înfricoşător a început să fie semnalată şi în Atitlan. Şi aici, agenţiile imobiliare s-au confruntat cu aceeaşi situaţie de criză. Nimeni nu mai vroia să cumpere case pe malul lacului, ba chiar unii doreau să vândă. Propietarii de cabane erau debusolaţi şi nu ştiau cum să se comporte. Unii turiştii veneau în zonă mânaţi de curiozitate, alţii fugeau mâncând pământul.
În luna noiembrie a anului 1994, un element nou a venit să se adauge teoriilor deja existente. Atunci, ziarul “La Republica” a prezentat un reportaj uluitor în care se afirma următorul lucru: anumite lacuri din Guatemala şi Atitlan sunt posesoarele unui tip special de agent biologic care duce la creşterea de mai multe ori a dimensiunii vieţuitoarelor acvatice.
În sprijinul acestei teorii, se aduceau drept dovadă peşti impresionanţi ca lungime şi greutate descoperiţi în Amatitlan. Mai aproape de noi în timp, în povestea guatemaleză au fost implicate şi OZN-urile. O asociaţie de investigare a fenomenului sus menţionat, condusă de Oscar Rafael Padilla Lara, şi-a instalat puncte de observaţie pe malurile celor două lacuri şi jură că membrii săi au văzut ieşind din apă obiecte luminoase având forme ciudate. Iată, deci, că povestea noastră capătă noi şi noi conotaţii şi încă nimeni nu poate spune cu exactitate ce se întâmplă cu adevărat în adâncurile celor două lacuri înrudite ca nume: Amatitlan şi Atitlan.
Misterul este pe departe de a fi dezlegat deşi atât cercetătorii, cât şi oamenii simpli continuă să clădească şi să dărâme ipoteze. Poate în viitorul apropiat, cine ştie, inspiraţia vreunuia dintre ei ne va face să dăm de cap acestei enigme care ţine de istoria noastră recentă. Până atunci, însă, nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să sperăm.
