Prometeu a creat din lut pe primul om. Dar oamenii trăiau în frig pentru că nu cunoşteau puterea binefăcătoare a focului. Acesta era bine păzit în fierăria lui Vulcan (Hefaistos – zeul meşteşugului).
Se spune că Prometeu l-a rugat pe Zeus să le dea oamenilor focul. Acesta l-a refuzat. Hygienis ne spune că Prometeu a furat focul ceresc din fierăria lui Vulcan şi, coborând pe pămînt, l-a adus omului.
“După aceea oamenii cereau focul cel ceresc (nemuritor) dar nu ştiau să-l folosească. După aceea Prometeu a coborât pe pământ cu o tulpină scobită în care era un grăunte de jar şi le-a arătat oamenilor cum să se folosească de jăratec.”
Zeus l-a chemat pe Vulcan şi l-a certat pentru că oamenii aveau focul. El a hotărât ca oamenii să i se închine şi i-a chemat la Mecona să-i jertfească un taur. Prometeu a împărţit taurul sacrificat în două grămezi. Una era mai mare şi în ea se aflau pielea, căpăţâna şi oasele taurului sacrificat, iar în alta se afla carnea bună de mâncat. Zeus, lacom, a ales grămada cea mai mare şi a rămas păcălit. Pentru aceasta l-a pedepsit pe Prometeu.
Despre acest fapt povesteşte Lucian de Samosata în lucrarea sa: Prometeu sau Caucazul.
“Cum poţi să spui una ca asta, Prometeu, când mai întâi, primind porunca să purcezi la împărţirea cărnurilor, le-ai împărţit într-un chip atît de nedrept şi de viclean, încât ţi-ai pus deoparte cele mai frumoase bucăţi şi l-ai înşelat pe Zeus ascunzând oasele sub grăsimea cea lucitoare? Apoi, ai dat oamenilor, fiinţe atît de viclene, şi mai ales femeilor. Ceea ce însă a pus vârf la toate este că ai furat de la zei lucrul cel mai de preţ, focul, şi l-ai adus în dar oamenilor.”
Hygienis ne povesteşte cum a fost pedepsit Prometeu pentru faptele descrise mai sus.
“Pentru aceste lucruri la porunca lui Jupiter, Mercur l-a legat de muntele Caucaz cu odgoane de fier şi a pus acvila ca să-i mănânce inima (în alte opere se spune că ficatul n.n.) şi cât îi mânca ziua, atâta îi creştea noaptea. Pe această acvilă după treizeci de ani Hercule a ucis-o şi pe el l-a eliberat.”
Aşadar titanul Prometeu a fost legat de muntele Caucaz de Hermes, iar Zeus şi-a trimis vulturul să-i ciugulească ficatul care se regenera neîncetat. Hercule l-a eliberat pe Prometeu punând capăt suferinţei Titanului.
Despre înlănţuirea lui Prometeu ne spune şi Hesiod în opera sa Theogonia:
“Cătuşe-n veci nedezlegate primi şiretul Prometeu/ Şi de-o coloană, pe la mijloc, îl ţintuiră lanţuri grele,/ Zeus îi trimise şi un vulture cu aripi lungi: nemuritorul/ Ficatul i-l ciugulea şi-acesta creştea la loc în orice noapte/ Spre-a întregi ce-n timpul zilei mâncase cruda zburătoare./ Viteazul fiu adus pe lume de Alcmena cu frumoase glezne,/ Heracle-i cel care-o ucise, scăpând pe fiul lui Iapet/ De pacostea neiertătoare şi alinându-i chinul veşnic.”
Se spune că Zeus s-a împăcat cu titanul Prometeu care s-a retras singur pe o insulă. Simbolic purta pe deget un inel ca semn al înlănţuirii sale.
