Enigme

Cetăţile „oamenilor zburători“

0 216
5.00 avg. rating (99% score) - 2 votes

În anul 1956 a fost descoperită, în urma unor explorări aeriene, cetatea Cerra Gallan, construită în Anzii peruvieni, la 6.000 m altitudine, acolo unde nici omul, nici vreun alt mamifer nu pot trăi din cauza rarefierii aerului şi lipsei de oxigen. Singurele făpturi care se încumetă uneori, în zborurile lor solitare, la asemenea înălţimi sunt condorii. Totuşi, cu mii de ani în urmă, o populaţie necunoscută a cărat milioane de tone de piatră în blocuri de 1-10 tone, pe o creastă unde nici astăzi nu pot ajunge decât elicopterele sau echipele de alpinişti încercaţi; pe o creastă aflată la sute de kilometri de cea mai apropiată sursă de apă (un lac provenit din topirea zăpezilor), stearpă şi complet lipsită de viaţă, ca şi piscurile dimprejur (ceea ce ridică probleme de nerezolvat privind hrana şi combustibilul necesare constructorilor/locuitori).

Cetatea este compusă dintr-un zid exterior înalt de 6-8 m şi lat de 3-4 m, fără nici o poartă de acces, înconjurând câteva zeci de turnuri cilindrice (realizate, ca şi zidul, din blocuri de granit şlefuite la exterior şi îmbinate fără mortar), înalte de 12 m şi care nu dispun de uşi sau ferestre, ci au o singură deschizătură dreptunghiulară în platforma ce ţine loc de acoperiş. În interior, turnurile sunt împărţite în mai multe nivele care comunică între ele prin scări în spirală. Nu s-au găsit nici un fel de obiecte, urme de populare sau rămă­şiţe ale locuitorilor acestor ciudate clădiri lipsite de căldură, lumină şi oxigen. Gradul de eroziune al suprafeţelor şi ruinarea unor porţiuni de zid întăresc presupunerea că cetatea a fost ridicată cu mii de ani înaintea erei noastre.

Dar de către cine? Populaţiile locale, aymaras, abia intrau în epoca pietrei cioplite la venirea incaşilor! Tradiţiile lor, transmise cuceritorilor şi ulterior spaniolilor, numesc turnurile de la Cerra Gallan: „casele oamenilor zburători“ şi le leagă de trecerea prin acele locuri a unor oameni albi cu părul blond, numiţi viracochas. Interesant de remarcat, aymaras cunoşteau existenţa unor popoare europide înainte de întâlnirea cu incaşii, de la care ar fi putut să audă despre „fiii Soarelui“…

Cetăţile „oamenilor zburători“

Fortăreața Cochabamba

În provincia San Martin (nordul Perului) există trei fortăreţe străvechi (La Joya, Atuen şi Cochabamba), construite într-un stil asemănător cu Cerra Gallan: ziduri înalte de 7-9 m, înconjurând bastioane tronconice şi turnuri compuse din trei cilindri suprapuşi, cu un diametru din ce în ce mai mic. Atât bastioanele, cât şi turnurile au o singură deschizătură în acoperişul-platformă. Tradiţiile indienilor aymaras (care găsiseră fortăreţele în ruine la venirea lor) atribuie aceste maiestuoase construcţii unei populaţii albe, cu părul blond şi ochii albaştri, chachapoyas, o grupare ce se despărţise de restul viracochas-ilor, fiind chiar în conflict cu aceştia.

În timpul faimoasei sale călătorii cu vasul Beagle, Charles Darwin a văzut, în 1831, la Bahia Blanca, oraş argentinian situat la nord de Rio Negro şi la câteva sute de kilometri depărtare de Buenos Aires, o serie de prizonieri capturaţi de armata lui Rosas în războiul împotriva tri­burilor din pampas. (Juan Manuel de Rosas, guvernator al statului Buenos Aires între 1829 şi 1832 şi dictatorul militar al Argentinei între 1835 şi 1852, a fost iniţiatorul unei serii de războaie aproape neîntrerupte şi deosebit de sălbatice, atât interne, cât şi externe; este probabil însă că în nici unul dintre ele genocidul nu a atins proporţiile celui îndreptat împotriva populaţiilor indiene, exterminate în proporţie de 98% în mai puţin de două decenii.) Printre cei torturaţi şi executaţi în public, Darwin a observat trei „indieni“ albi, înalţi de 1,80-2 m, cu părul castaniu şi trăsături europene – căpeteniile unor triburi răsculate.

Impresionat de demnitatea cu care şi-au înfruntat călăii, savantul englez (preocupat la acea dată mai mult de zoologie şi botanică decât de antropologie) nu a remarcat însă decât în treacăt tipul rasial neobişnuit al celor trei. În schimb, trupele lui Rosas îi cunoşteau bine pe „şefii albi“, oferind pentru uciderea lor recompense triple faţă de cele stabilite pentru celelalte căpetenii. (Este de remarcat faptul că descendenţii poporului viracochas s-au situat în primele rânduri ale luptei indienilor sud-americani pentru libertate, mai întâi împotriva conquistadorilor spanioli şi portughezi, apoi, în secolul al XIX-lea, împo­triva armatelor braziliene, chiliene, argentiniene, paraguayene şi a aventurierilor de tot felul care încercau să ocupe pământurile tri­bu­rilor din selvă, pampas şi munţi).

Dan Apostol

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!