Se găseşte în provincia Mugla în sud – vestul Turciei. Este o destinaţie turistică foarte frecventată în timpul verii şi apropiată de staţiunea balneară Oludeniz.
Oraşul a fost construit pe situl oraşului antic Telmessos. În sec. VIII numele i-a fost schimbat în Anastasiupolis în onoarea împăratului bizantin Anastase al II-lea. În 1284, oraşul a fost cucerit de menteşeogullari care l-au numit Makri şi a fost încorporat în Imperiul Otoman în 1424.
În 1924, după schimbul populaţiei între Grecia şi Turcia consecutiv ca urmare a tratatului de la Lausanne din 1923, locuitorii săi de origine greacă au părăsit oraşul şi s-au aşezat într-un oraş apropiat numit Nea Makri (în greceşte, Noul Macri) în regiunea Attica la 25 km nord – est de Atena. Apoi s-a numit Fethiye în onoarea căpitanului Fethi Bei, unul din primii aviatori turci în timpul Primului Război Mondial care a murit în regiunea Golanje în cursul unui raid care trebuia să-l ducă de la Istanbul la Cairo (februarie 1914).
Oraşul Fethiye a cunoscut numeroase cutremure de pământ de-a lungul istoriei sale. Monumentele încă bine vizibile din sec. XIX sunt actual foarte deteriorate. Ultimele cutremure distructive datează din perioada 1856 – 1957.
Deasupra oraşului, există numeroase morminte săpate în pereţii muntelui. Cel mai cunoscut datează din sec. IV î.e.n. şi este cel al locotenentului lui Alexandru cel Mare, Amyntas.
Fortăreaţa care datează din epoca cruciadelor era sediul cavalerilor Sf. Ioan. Este construită pe o fortăreaţă mai veche dar nedatată, probabil din sec. IV î.e.n.
Mormintele liciene sunt împrăştiate prin oraş. Unul dintre ele se află în apropiere de poştă.
Fethiye este punctul de plecare pentru excursii în insulele din Marea Egee şi spre plaje ca cea de la Laguna albastră sau Marea Moartă (numită aşa din cauza apelor sale calme). Laguna este dominată de muntele Babadag care are 1975 m. Unele insule au servit drept escală pentru navele care duceau pelerini către Palestina până în sec.XII. Au rămas multe morminte şi ruinele unor biserici ca mărturii ale acestei perioade.
În jurul oraşului se găsesc multe obiective turistice, cum ar fi: Kaya Koy (satul din piatră), este un sat fantomă situat în sud. Numit Livisi de greci, a fost abandonat de locuitorii săi în timpul schimbului de populaţii între Grecia şi Turcia. În 1912, aici trăiau 65.000 de suflete. Turcii veniţi din Grecia s-au instalat în casele abandonate dar au preferat apoi să meargă în altă parte. Satul are peste 1000 de case abandonate din 1925. S-a încercat să fie dat circuitului turistic din 1980.
Pinara, alt sit important, conţine mai multe morminte licieniene săpate în munte de deasupra satului Minara, la vest de Esen. Letoon, oraş şi centru cultural al Liciei, aflat în apropiere de satul Kumluova, dedicat zeiţei Leto (una dintre iubitele lui Zeus), a fost abandonat în sec. VII.
Pe malul stâng (oriental) al fluviului Esen Cayi, unul din principalele situri remarcabile este Ilos, unul din principalele oraşe liciene, care se află pe culmea unei coline şi posedă mai multe morminte săpate în faleză sub o fortăreaţă. Unul dintre ele este numit mormântul lui Bellerofon pentru că aici se găseşte un basorelief reprezentându-l pe Bellerofon călărindu-l pe Pegas. Situl se află la cel puţin 4 km sud – vest de satul Yakakoy. Citadela vizibilă actual datează din sec. XIX şi a fost construită de Kanli Ali – Aga (Ali Domnul sângeros). Turiştii pot de asemenea admira ruinele unei bazilici bizantine, a unui teatru roman, a băilor, a unui gimnaziu şi a mai multor sarcofage.
În apropiere de Fethiye se găseşte şi anticul oraş lician Xanthe, la nord de Letoon şi în apropiere de satul Kinik.
Dar cel mai important loc este oferit de plajele mării, unde puteţi admira Patra, foarte important oraş lician, port, aflat acum în ruine. Conform legendei, oraşul ar fi fost fondat de fiul lui Apollon, Pataros şi de o nimfă. Aici s-ar fi născut Apollon!
