Monumentul de la Yonagun
În timpul unei reperări în 1985 făcută de un tur operator în plonjări submarine, Kihachiro Aratake a descoperit în apele clare de la Arakawa Point, ceea ce nimeni nu a văzut de mii de ani.
În locul unde de obicei se întâlnesc corali, rechini ciocan şi grote, se găseşte o enormă structură megalitică care pare să fie construită de mâna omului şi care esteprevăzută cu terase imense întrerupte de foarte mari trepte şi pereţi netezi. Structura măsoară peste 100 de metri în lungime şi 25 de metri în lăţime. A trebuit mai mult sau mai puţin de zece ani pentru ca mass-media să relateze descoperirea.
Megaliţii de la Senegambia
În Senegambia s-au găsit aproape 28.931 de monoliţi din piatră vulcanică între fluviile Gambia (la sud) şi Saloum (la nord), fiind o concentraţie unică în lume. Zona megaliţilor este în estul şi centru şi vestul Senegalului şi pe o parte din Gambia. Ea are forma unei elipse de aproximativ 350 km lungime şi de 100 de km lărgime şi leagă oraşele Kaolack şi Goudiri.
Zona reprezintă o suprafaţă de aproape 38.000 km(2). Pe 1987 de situri se găsesc 1053 de cercuri megalitice. Ela sunt clasate în patru categorii: cerc megalitic, cerc pietros, tumulus megalitic şi tumulus pietros.
Siturile megalitice
Cele patru situri principale sunt Sine Ngayene, Wanar, Wassu şi Kerbatch care numără 93 de cercuri şi numeroşi tumuli şi măgure funerare. Unele au fost săpate şi nu s-a găsit mobilier arheologic care poate fi datat între sec. III – î.e.n. şi sec. XVI – e.n. Cercurile sunt făcute cu pietre de laterit tăiate cu grijă şi asociate cu tumulii lor. Cercurile sunt în general asociate cu coloane izolate sau cu aliniamente.
Câteva cercuri sunt compuse din două cercuri concentrice. Pietrele formând cercuri au fost extrase cu ajutorul utilajelor de fier şi tăiate sarant în coloane aproape identice, în secţiuni fie cilindrică fie poligonală, de o înălţime medie de doi metri şi cântărind până la 7 tone. Fiecare cerc cuprinde între 8 şi 14 pietre înălţate având un diametru de 4-6 metri.
Toate sunt situate în apropiere de măguri funerare. Situl cel mai remarcabil din spaţiul megalitic este cel de la Sine Ngayene care cuprinde 52 de cercuri având 1200 de pietre megalitice şi o sută de tumulusuri.
Situl de la Wanaar este mai puţin important în cantitate decât cel de la Sine Ngayene dar pietrele din acesta sunt tăiate mai fin. Pietrele din alte situri sunt adesea mari blocuri imense în timp ce la Wanaar pietrele sunt mai mici şi legate în formă de A sau de Y. Roca lateritică aflorimentă din regiunea Nioro-du-Rip a permis identificarea acestor monumente funerare din piatră care diferă de tumulii din nisip, pământ sau cochilii observaţi în restul Senegambiei.
Unel situri cuprind cele două monumente, cercuri din piatră şi tumuli. Tumulii sunt întotdeauna situaţi în afara cercurilor megalitice. Ceea ce demonstrează că tumulii sunt mai tardivi decât cercurile. În cercurile megalitice s-au găsit multe corpuri din care, multe schelete prezentau mutilări dentare. Dar şi resturi de ceramică, de arme şi de podoabe.
Tumulusuri
Tumulusurile reprezintă o practică funerară foarte veche în Senegal. El Bakri povesteşte că în sec. XI, la funerariile regelui Ghanei, s-a ridicat o cupolă imensă din lemn deasupra mormântului său. Peste cadavrul său s-au pus coroane mari şi perne. În apropiere s-au pus bijuteriile, armele şi obiectele sale personale pentru mâncat şi băut însoţite de băuturi. Cu el au fost închişi mai mulţi dintre bucătarii şi fabricanţii săi de băuturi. Odată uşa închisă, peste edificiu s-au construit acoperişuri şi s-a sigilat. Toată mulţimea adunată a acoperit mormântul cu pământ, care a devenit puţin câte puţin un tumumus impresionant.
Zona tumuşilor este situată în nordul, în centrul şi în estul Senegalului. Există peste 8.000 de tumuluşi răspândiţi în 1896 de situri. Săpăturile efectuate în 21 de monumente în apropiere de Rao în regiunea Saint-Louis au confirmat funcţionarea funerară a acestor monumente şi conţinând un important mobilier arheologic. În tumulusul P din Rao s-a descoperit un pectoral din aur, de mare valoare. Bogăţia mobilierului cât şi mărimea tumulusurilor confirmă că ele erau destinate unor personaje de rang princiar. Datarea tumulusurilor din pământ este încă greu de realizat, dar ele ar data din sec. VIII – XIII – î.e.n.
Mormane şi tumulusuri cochiliere
Zona mormanelor cochiliere se găseşte pe coasta atlantică a Senegalului, în principal în delta Saloum. Este vorba de mormane artificiale din cochilii marine peste care s-au edificat monumente funerare. Ele par să fi fost construite în secolele IV – XVI.
În această epocă pescuitul moluştelor marine era foarte dezvoltat. Cochiliile golite pe loc au creat adevărate insule artificiale din care unele au atins peste 10 metri deasupra nivelului mării. Apoi s-au construit tumulusuri. În ele s-au descoperit un important material ceramic, metalic şi osos şi un mare număr de corpuri. Se evaluează la 18.000 numărul persoanelor înhumate în 903 tumulusuri din delta Saloum. În delta fluviului Casamance, săpăturile efectuate în opt mormane de cochilii de la Niamun şi Samatit atestă o ocupaţie umană din sec. II î.e.n. şi până în sec. XVIII e.n.
Megaliţii din Camerun
Principalele zone megalitice din vestul ţării sunt Fundong, unde s-au găsit structuri pătrate făcute din blocuri din granit, dispuse într-o manieră de a constitui sedii, care servesc chiar şi azi ca la loc de adunare, dar şi monolituri din bazalt. La Ndop ele se ridică ca nişte menhire. Monolitul de la Bamali, înalt de 4,70 m, este impunător.
La Bambalang, pe locul pieţei, un alt monolit de 3,30 m îşi păstrează încă funcţia de totem, servind de loc de judecată în caz de furt sau conflict.
Nkambe este mai bogat, cu ansambluri megalitice situate pe o parte a colinei, pe terase amenajate. Nkambe este constituit din 24 de pietre ridicate în pătrat, a cărei parte măsurând în medie 5 m, înconjurat de un mic ansamblu de 8 borne cilindrice puse în centru. Cercul de pietre de la Mbomotchu cuprinde acelaşi număr de pietre ridicate şi borne.
Monoliţii de la Mbula sunt constituiţi din blocuri de granit sau de bazalt prismatice puse în perechi, fie izolate fie grupate sau aliniate.
Situl de la Mbooseng, care flanchează colina pe opt terase etajate pe care sunt puşi monoliţi, pietre de moară culcate şi structuri din pietre ridicate aranjate în pătrat.
Megaliţii de la Bouar (Republica Centrafricană)
Zona megalitică de la Bouar prezintă un interes ştiinţific şi cultural evident. Regiunea Bouar, situată în nord-vestul Republicii Centrafricane este, din punct de vedere arheologic, de o mare bogăţie ştiinţifică. Situată pe linia de împărţire a apelor bazinelor ciadiene şi congoleze, monumente megalitice au făcut obiectul unor studii aprofundate. Zona megalitică acoperă 130 km în lungime şi 30 km în lărgime şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 7 500 km(2). Megaliţii au fost semnalaţi pentru prima oară de comandantul J. d’Aubraumont. Megaliţii de la Bouar şi-au păstrat caracteristicile originare. Ei se disting din punct de vedere arhitectural, funcţional şi glomorfologic prin: situarea lor întotdeauna la izvorul unui curs de apă, prin orientarea lor întotdeauna către est sau în direcţia cursului de apă, prin grosimea lor aproape identică, prin prezenţa cisturilor la periferia sitului şi prin caracterul lor concentric.
Locul este însă degradat datorită fenomenului de eroziune, a acţiunilor antropice (folosirea pietrelor ca materiale de construcţie, trecerea animalelor) şi prin prelevări.
Civilizaţiile megalitice s-au dezvoltat sub diverse forme în lumea întreagă. În Europa, le întâlnim la Stonehenge în Marea Britanie, în Franţa printre menhirurile şi dolomenii de la Morbihan. În Africa de Nord, sunt cunoscute importante ansambluri megalitice în tot Maghrebul (Tunisia, Algeria, Maroc). În Africa subsahariană, există megaliţii, desigur, în special în Senegal pe malul drept al fluviului Gambie, în Mauritania, în Mali (în regiunea Niafunke, situl de la Tundidaro cuprinde 150 de piese ridicate). De asemenea, mai sunt cunoscute alte ansamble în Niger, în Togo şi în Ciad care reprezintă morminte, protejate astfel de pietre ridicate ca la Bouar. În Etiopia, în masivele muntoase Harrar şi la est de Addis-Abeba, se găsesc megaliţi gravaţi.
Marian Deaconu
